Familia sub asediu

Săbiile se ascut când e vorba de moralitate. Bătălia devine tot mai subtilă, fronturile tot mai riscante. Trăim o vreme a diluțiilor, un timp în care adevărul și minciuna se amestecă îngrijorător. Valorile tradiționale sunt călcate în picioare, virtuțile sunt luate în derâdere, iar ca instituție familia este cea mai atacată. Ei bine, în fața unor asemenea provocări, cred din tot sufletul că trebuie să ne dăm mâna. Trebuie să ieșim din autismul nostru eclezial și – ca slujitori ai Bisericii – să acționăm împreună cu cei din mediul laic. Avem printre noi intelectuali bine poziționați social, unii chiar cu un impact considerabil în viața cetății. De ce n-am face front comun, acționând toți în aceeași direcție?! De ce n-am fi mai puțin sensibili la detaliile confesionale și, în privința marilor provocări, să acționăm împreună?!
Unul dintre exemplele lăudabile în această privință e Virgiliu Gheorghe. Gânditor ortodox specializat în bioetică, omul acesta a reușit în ultimii ani să fie tot mai vizibil. Deși detestă întreaga cultură a spectacolului, se impune totuși prin oridinalitate și seriozitatea ideilor. A scris câteva cărți esențiale despre influența mass-mediei asupra minții umane, dar s-a aplecat cu profesionlism și asupra maladiei timpului nostru: pornografia. Participă activ la conferințe de specialitate și se vulgarizează într-o manieră foarte eficientă.
Materialul ce vi-l propun aduce în prim plan viața de familie, dimpreună cu provocările ei contemporane. Lovită în fel și chip, familia se află într-o postură ingrată din punct de vedere conceptual. În varianta ei biblică și tradițională, ea riscă să devină minoritară, și asta într-o Europă ce se declară creștină. Ce este de făcut? Există oare soluții magice? De unde ar trebui să apucăm lucrurile și pe care temelii ar trebui să construim? Probabil sunt întrebări prea grele și prea multe. Până una-alta, discursul de mai jos pune corect problema. Or, ca la matematică, o problemă bine pusă are șanse reale de rezolvare. Să nu pregetăm în a vorbi despre valorile familiei, pentru că fiecare o facem într-un mod unic. Să depunem mărturie despre valori absolute chiar într-o lume relativă cum este cea în care viețuim.