Raluca Popescu este cercetător la Institutul de Cercetare a Calității Vieții. Anul trecut a pulbicat lucrarea Sociologia familiei. Familia românească în societatea contemporană, transformând-o astel într-o autoritate în domeniu.
Într-un interesant articol publicat în Dilema veche de săptămâna trecută, autoarea făcea o sinteză a atitudinilor românești față de familie. Spicuiesc mai jos câteva idei care mi s-au părut interesante:
1. Românii sunt mai atașați de familie decât toți ceilalți europeni. Concetățenii noștrii consideră, potrivit statisticilor, că viața de familie le oferă cele mai mari satisfacții. Un barometru ar fi și rata net superioară a casatoriilor la nivel european.
2. Divorțialitatea are un nivel (doar) mediu. Spre deosebire de ceilalți europeni, ai noștrii divorțează mai puțin…. un fapt îmbucurător totuși. Cuplurile mioritice au o longevitate mai mare în raport cu alții. Avem (doar) un divorț la cinci căsatorii, ceea ce ne plaseză pe o poziție de model față de alții.
3. Proeminența modelului familial cu un copil. Scăderea nivelului de trai a determinat cuplurile să pledeze pentru un singur copil. Aici stăm cel mai bine/rău. Spre deosebire de alte țări europenii, România este în fruntea listei în ceea ce privește scăderea natalității. Transformările socio-economice de după 1990 și-au spus și ele cuvântul.
4. Atitudinea conservatoare față de familie. Relațiile de cuplu continuă să fie trecute prin filtrul romantic, unde iubirea joacă rolul vital. Solidaritatea între parteneri este și ea o virtute clasică îndrăgită de români. Fidelitatea se bucură și ea de o apreciere înaltă, chiar dacă experențial vorbind lucrurile stau (cam) diferit.
5. Forța egalitarismului în familie. Surprinzător poate, datorită istoricului patriarhal al familiei tradiționale, ultimele statistici scot în evidență atitudini egalitare. Soții se tratează camaraderește, iar femeia este tot mai apreciată în familiile patriei. Totuși, ea este mult mai implicată în ale casei, cum el este mult mai implicat în ale carierei și relațiilor externe.
Măcar să știm pe unde ne aflăm…. Cred că o aliniere la principiile biblice este de dorit, chiar dacă în comparație cu europenii stăm (uneori) mai bine. O raportare nemijlocită la Scriptură va arunca o altă lumină asupra vieții de cuplu din țara noastră. Să fim însă optimiști!
Propunere: Să scrii despre aceste chestiuni peste 10 ani.
Mă tem că nu avem prea mari motive să fim optimiști: Românii obișnuiesc să ardă etape!
Dragul meu,
Sunt preocupat, pastoral, de viața conjugală. Îmi dau seama și eu că e greu să faci estimări, deși vreau sa scriu și peste 10 ani. Cred că suntem datori să afirmăm caracterul normativ al Scripturii în ceea ce privește viața de familie, în ciuda devierilor socio-culturale de pe la noi.
Fii binecuvantat!