Extazul lui Adam

E

Așadar, pe când era omul în rai, Dumnezeu i-a adus înainte toate animalele și i-a poruncit să le pună nume… Dar între toate animalele nu s-a găsit un ajutor egal și asemănător lui Adam. Dumnezeu Însuși a trimis atunci peste Adam un extaz și el a adormit; pentru ca dintr-un lucru să se facă alt lucru, a venit peste Adam prin voia lui Dumnezeu somnul care nu fusese făcut în rai.

Așa explică Irineu al Lyonului (în Contra ereziilor) narațiunea despre facerea Evei. Un extaz inedit precedă somnul lui Adam, ba chiar îl declanșează. Nu era o euforie naturală, generată de o cauză externă, ci un fel de dar venit direct de la Dumnezeu. Ne putem imagina ceva spontan și intens, o trăire mai presus de fire care anunța un nou moment creațional.

De ce a introdus Irineu această temă – a extazului – nu știm. Să fie doar o amplificare hermeneutică a textului Genesei? Probabil! Adormirea lui Adam făcea parte din planul lui Dumnezeu, iar acest lucru nu poate fi pus la îndoială. În acest context, simțind nevoia unei explicații, extazul pare a fi la îndemână. Trăirile puternice acompaniază întotdeauna arătările lui Dumnezeu, iar Adam nu face excepție. Îndelunga singurătate sfârșește printr-o descătușare emoțională puternică.

Dacă a fost așa cum spune Irineu, ne putem întreba pe bună dreptate cum a arătat extazul de după?! Oare cum au sunat cuvintele Iată, în sfârșit…?! Acesta nu mai era o euforie a adormirii, ci una aducătoare de viață și comuniune. Eva a fost creată între cele două extazuri, ca un pisc ce se arată la orizont. O nouă viață ieșită din mâinile lui Dumnezeu este precedată de un somn providențial și urmată de bucurie și responsabilitate.

 

Scrie un comentariu

Ghiță Mocan

Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.