La 21 mai 1964 se stingea, la București, unul dintre cei mai mari esteticieni, critici literari și eseiști români: Tudor Vianu.
Henri Zalis îi alocă lui Vianu o biografie exemplară (Viața lui Tudor Vianu, Atlas, București, 1997). Scrisă cu măiestrie și precizie, această carte prinde bine atât sensurile unei vieți, cât și geniul unei opere. În opinia biografului, „este vorba de un spirit împins în direcții variate, nu toate convenabile felului său de a fi; un om trăindu-și drama, în sispută cu soluțiile de existență care ărmâne constant credincios crezului de cultură, mecanismului interior al cunoașterii.” (p. 11)