În 4 noiembrie 1970, după o viață activă și rodnică, se stingea dramaturgul, poetul și ziaristul Tudor Mușatescu. Născut în 1903 lângă Câmpulung-Muscel (comuna Matău), a fost fiu de avocat ce a devenit succesiv primar și prefect. A urmat cursurile gimnaziale al școlii Dinicu Golescu, iar în timpul Primului Război Mondial familia i s-a mutat la Iași, apoi la București. Aici studiază la Liceul Sf. Sava, iar în 1924 absolvă Facultatea de Drept și Facultatea de Litere din capitală.
Talentul să literar se observă încă din anii liceului. Fondează reviste precum Ghiocelul, Zori de ziuă, Muguri și colaborează cu alte câteva. Scrie epigrame, schițe și chiar cu o piesă de teatru, intitulată „Ardealul”. A scris schițe, romane, piese de teatru dar succesul i-a fost adus de teatru.
Debutează în 1923 cu piesa de teatru Focurile de pe comori, scrisă în limba franceză și jucată la Paris. După absolvirea universității a fost o perioadă profesor dar a renunțat. În 1926 își publică primul volum de versuri (la Câmpulung), numit Vitrinele toamnei. Ca umorist debutează cu volumele Nudul lui Gogu (1927) și Ale vieții valuri (1932). În același an scrie și piesa care-l va consacra: Titanic Vals. Având un mare succes încă de la premieră, piesa este una dintre cele mai jucate în ultimele decenii.
La maturitate, atât ca vârstă, cât și ca formație artistică, Tudor Mușatescu se dedică trup și suflet teatrului, în calitate de dramaturg, traducător, director de scenă, de conducător și proprietar de teatru. Criticii l-au considerat un fidel continuator, în perioada interbelică, al comediei caragialene de moravuri, prin tipologie, situații și dialoguri spirituale. Multe dintre ele au fost traduse în limbile franceză, engleză, germană, italiană, greacă, poloneză, cehă etc.
Din păcate, prea adesea suntem absorbiți de impozanța actorilor care-i joacă piesele. Prea puțini dintre noi medităm o clipă la mintea care a pus împreună aceste roluri. Povești de viață și umor de înaltă calitate, iată nucleul dur al operei lui Mușatescu. Măiestria cu care și-a șlefuit personajele, seriozitatea cu care s-a achitat de sarcina vieții sunt numai două din meritele sale incontestabile. Dacă ar fi scris în limba engleză ar fi avut o altă recunoaștere. Și totuși, măcar noi ar trebui să apreciem orice cutezanță autohtonă. Marea comedie românească ar fi mult prea săracă fără Mușatescu. Să nu-l uităm!