La 12 august 1955 se stingea, în Elveția, scriitorul Thomas Mann. Născut într-un orășel din Germania, rămas orfan de tată la 16 ani, Mann a plecat imediat după înmormântare (1891) la München. Aici s-a retras la un centru artistic și literar unde a locuit până în 1933. Debutează timid într-un săptămânal satiric, apoi scrie primele povestiri care reflectau tehnica literară a timpului. Savurează cu admirație scriitori precum Schopenhauer și Nietzsche, dar se lasă sedus până la extaz și de compozițiile lui Wagner.
În această perioadă (1891-1933) scrie și cele trei mari capodopere pentru care va primi Premiul Nobel în 1929. Este vorba de Casa Buddenbrook (1900), Moarte la Veneția (1912) și Muntele vrăjit (1924). Între timp se căsătorește cu Katja Pringsheim (în 1905), iar din această căsnicie fericită se nasc șase copii. Izbucnirea primului Război Mondial aprinde patriotismul înflăcărat a lui Thomas, începând să ia poziție și să scrie tot mai diferit de majoritatea. Așa îl prinde cel de-al Doilea Război Mondial, când Mann atacă deja deschis politica nazistă. Își exprima adesea simpatia față de anumite principii socialiste (chiar comuniste), dar lucrul acesta trebuie înțeles în context. El avea nevoie de un punct de sprijin alternativ în lupta sa politică. La începutul anului 1933, pe când se afla împreună cu soția sa într-un concediu în Elveția, este sfătuit imperios de fiul și fiica lor din Germania să nu se mai întoarcă. Îi ascultă, rămân în Țara Cantoanelor, deși Mann va călătorii enorm (inclusiv în SUA). În 1936 (pe atunci în America), i se retrage cetățenia germană, iar până în 1944 el este cetățean cehoslovac. Abia după acest moment devine cetățean american cu drepturi depline.
În anul 1952 se reîntoarce în Elveția, după ce vizitase multe alte țări europene (exceptând Germania). Ultimele sale eseuri – Despre Goethe (1949), Cehov (1954) și Schiller (1955) – sunt evocări impresionante cu privire la responsabilitatea morală și socială a scriitorilor. A fost, fără îndoială cel mai mare romancier german al secolului XX, câștigându-și notorietatea încă din timpul vieții. Opera lui abordează teme diverse și fundamentale: relația dintre imaginație și realitate și dintre artist și societate, complexitatea realității și a timpului, atracția față de spiritualitate, eros și moarte. Admirabilă biografie (vertical, vocal și dârz), dar și admirabilă operă (consistentă, articulată și profundă). Să ne dorim încă astfel de scriitori, dar și cititori cât mai mulți care să-i savureze.