Rowton este un sătuleț pitoresc din Marea Britanie. Și totuși, aici, la 12 noiembrie 1615, se năștea marele predicator puritan Richard Baxter. S-a născut în casa bunicii, unde a și rămas până în anul 1626. Primele studii și le-a făcut într-o manieră populară, alături de clericii din zonă. Unul dintre profesorii ce s-au remarcat în această perioadă a fost John Owen, cunoscutul dogmatician de mai târziu. Și-a dobândit educația în mare măsură ca autodidact și a fost ordinat în Biserica Anglicană în 1938.
Este clasificat de obicei printre teologii puritani de cel mai înalt rang și este cunoscut pentru lucrarea sa exemplară de propovăduire. Dacă însă cineva și-l imaginează doar ca predicator, a pierdut deja o parte importantă a lucării sale. Ne-au rămas de la Baxter nu mai puțin de 200 de cărți, chiar decă unele destul de succinte. Implicarea sa în viața cetății a fost, de asemenea, decisivă. A sprijinit parlamentul englez în lupta acestuia împotriva regelui și a slujit pentru scurtă vreme ca și capelan militar. A fost mereu de partea Partidului Nonconformist și, în cele din urmă, a fost exclus din Biserica Anglicană (în 1662). Împreună cu el, alți două mii de clarici au avut aceeași soartă. Strădaniile sale au fost greșit înțelese, mai ales la nivelul oficial. În fond, reputatul predicator lupta pentru cooperare și apreciere reciprocă între episcopalieni, prezbiterieni și independenți în probleme de activitate bisercească. Și-a pierdut dreptul de pastorație, dar niciodată nimeni nu i-a putut lua creditul în ceea ce privește predicarea și scrisul.
Trei dintre scrierile sale merită amintite. Prima, în ordine cronologică, este Odihna veșnică a celui sfânt, o lucrare publicată în 1650. Până în prezent, lucrarea este una dintre cele mai bine cotate în domeniul devoțional. A doua ar fi Pastorul reformat. Apărută în 1656, lucrarea descrie supravegherea pe care pastorii trebuie s-o exercite mai întâi asupra lor înșiși, apoi asupra turmei lui Hristos. În fine, a treia se numește Chemare pentru cei neconvertiți, editată în 1657 și care denotă cel mai bine inima de evanghelist a lui Baxter. Aceste scrieri (precum și predicile) ne înfățișează un puritan educat și cu o mare preocupare pentru echilibru. A ales grâul de neghină în ceea ce privește doctrina, dar n-a făcut niciodată atacuri la persoană. Irenic în toate ipostazele (mai cu seamă cele tensionate), el a devenit în felul acesta nepopular. De exemplu, calviniștii au fost ofensați de faptul că accepta răscumpărarea universală, iar arminienii se simțeau trădați pentru că accepta alegerea personală. În fond, el a reușit o simbioză supraconfesională mult mai profundă decât extremele amintite. Operând mereu cu autoritatea Scripturii validată de rațiunea regenerată, nu s-a temut de eroare și nici de ridicol.
Asemenea altor puritani de nădejde, Baxter a fost – dincolo de toate – un om al Scripturii. Autoritatea Cuvântului lui Dumnezeu a primat în viața și activitatea sa. Spiritul său a fost mereu deasupra măruntelor dispute din epocă. A condamnat mereu confesionalismul gratuit și a încercat să-i conducă pe oameni la esență. Într-o Anglie frământată sub aspect politic și religios, el a fost o voce conciliantă și cristalină. Predicatorii și liderii de azi ar avea multe de învățat din zbaterile și realizările acestui mare om.