La 1 aprilie 1881, în Rășinari, se năștea Octavian Goga. Poet învederat, dar și politician cu convingeri puternice, Goga a fost unul dintre oamenii de extremă dreapă a epocii. Tatăl său fusese preot ortodox, mama sa învățătoare și colaboratoare – în tinerețe – la ziarul Telegraful român.
A urmat școala primară în satul natal, unde învățătorul Moise Frățilă a avut un impact deosebit asupra micuțului. Mai târziu îi va dedica poezia Dascălul, așa cum sora sa – decedată timpuriu – a fost prototiul poeziei Dăscălița. Cea mai mare parte a vacanțelor și le petrece în satul natal al tatălui, Crăciunelu de Sus (jud. Alba), sat descris magnific în textele autobiografice. În anul 1890 se înscrie la liceul de stat din Sibiu (astăzi Liceul Gheorghe Lazăr), ale cărui cursuri le-a urmat până în 1899 când se transferă la liceul din Brașov. În 1900 începe Facultatea de Litere și Filosofie a universității din Budapesta, continuându-și apoi studiile la Berlin.
Din anul 1920 devine membru al Academiei Române, iar între 1937-1938 este prim-ministru al României. Orientările sale politice sunt riguros studiate în ultimii ani, mai ales datorită simpatiei – mai mult sau mai puțin voalate – pentru mișcarea nazistă și, implicit, pentru antisemitism. Era într-un fel o modă culturală care-i atingea în speical pe liberali. Dar, dincolo de aceste detalii biografice, Octavian Goga a dat dovadă de o gândire profundă și pătrunzătoare.
A fost, întâi de toate, un publicist activ și avizat. Mai ales în domeniu literar a primit aprecieri deschise din partea lui Nicolae Iorga, Vasile Goldiș și Eugen Lovinescu (pentru a-i menționa pe cei mai cunoscuți). A fost de asemenea dramaturg și traducător neobosit. Opera poetică a fost și ea considerabilă. Avem următoarele volume: Poezii (1905); Ne cheamă pământul (1909); Din umbra zidurilor (1913); Cântece fără țară (1916) și Din larg (postum, 1939).
A exploatat magistral tema națională, viața interesantă și uneori dificilă a românului. Găsirea metaforelor potrivite, exploatarea ideilor cuprinzătoare și directețea stilului sunt doar câteva dintre elementele-forță. Poate n-ar fi rău, chiar dacă am părăsit băncile școlii, să reluăm anumite poezii de Goga și să ne îmbogățim pe dinăuntru. Dincolo de excesele sale biografice, de agresivitatea sa politică (uneori fără miză), el rămâne unul dintre cei mai mari gânditori ai spațiului românesc.