La 20 aprilie 2008 se stingea redutabila jurnalistă și critic literar Monica Lovinescu. Se întâmpla la Paris, după doi ani de suferință cumplită, cu toate că mărturiile sunt extraordinare. Țintuită la pat, a coninuat până în ultima clipă să-și încurajeze semenii, să-i îndrume. Cunoscută mai ales de la Radio Europa Liberă, notorietatea acestei femei este un fapt evident.
Se naște la 19 noiembrie 1923 în Capitală, fiind fiica lui Eugen Lovinescu, reputatul critic literar, și a profesoarei Ecaterina Lovinescu Bălăcioiu, Monica se dovedește încă de mică extrem de precoce. La opt ani publică primul basm în revista Dimineața copiilor, iar la 15 ani îi apar o serie de nuvele și schițe în Vremea și Kalende. După terminarea studiilor (1946) devine asistenta lui Camil Petrescu, ținându-i seminariile de teatru. După instalarea regimului comunist pleacă în franța cu o bursă, iar în 1948 cere azil politic. Acolo va începe adevărata ei viață literară și artistică. Începe colaborarea cu diferite publicații și edituri, dovedindu-se una dintre cele mai sonore voci românești din spațiul parizian. Traduce în franceză texte românești (în special Virgil Gheorghiu), iar după 1990 colaborează cu reviste literare și politice din țară.
În plan personal, Monica Lovinescu devine soția lui Virgil Ierunca având o relație de mare noblețe. Dincolo de aspectul conjugal, acești doi oameni vor face o echipă formidabilă în lupta lor pentru libertate și promovarea culturii române peste hotare. Mereu împreună, fiindu-și unul altuia cei mai buni prieteni, au străbătut prin viață și au lăsat în urmă savoarea unei căsnicii reușite. Jurnalul Monicăi a fost publicat de editura Humanitas, ca și celelalte lucrări ale scriitoarei.
La funeralii, mari oameni de cultură au rostit cuvinte emoționante. Iată câteva citate:
- Odată cu dispariția Monicăi Lovinescu, se stinge vremea trăirii în cultură pe viață și pe moarte, a literaturii făcând știri de prima pagină, a artei la baionetă cu politica. (C.T. Popescu)
- Monica Lovinescu a murit în stil românesc: înconjurată de ignoranța, indiferența și uitarea noastră. (Gabriel Liiceanu)
- Critic literar, comentator, analist politic, vocea ei inconfundabilă rămâne una din sursele de încredere și putere pe care românii au simțit-o ani în șir, în eterul Europei Libere. (Emil Hurezeanu)
Dincolo de profilul său jurnalistic, de simțul cuvintelor și al faptelor, Monica Lovinescu rămâne o pildă de rezistență. Numele ei se adaugă în galeria marilor femei ale nației care, prin curajul și inteligența lor, și-au amprentat generația. Să nu-i uităm fermitatea dublată de onestitate și nici hărnicia dublată de grație.