La 17 aprilie 1916 se năștea, la Iași, poeta Magda Isanos. Fiică a lui Mihai Isanos și a Elisabetei (născută Bălan), Magda a avut parte de părinți medici. A urmat școala primară la Costiujeni (în apropiere de Chișinău), deoarece acolo profesau părinții. Liceul la Școala eparhială de fete din Chișinău. A studiat la Iași (1934-1938) dreptul și filozofia; licențiată în drept, a profesat scurt timp avocatura la Iași.
Debutează în 1932, cu versuri în revista Licurici a Liceului de băieți Bogdan Petriceicu Hașdeu din Chișinău. Poeta participă, împreună cu alte colege, la concursul organizat anual de Societatea Tinerimea română, la București. Obține premiul II la tema privind drepturile femeilor. La ceremonia de înmînare a premiilor, președintele Societății, profesorul Nae Dumitrescu, declară: ”De dumneata sunt convins că am să mai aud ! Ai mari posibilități.”
Continuă să publice în Viața Basarabiei, devine colaboratoare a revistei Însemnări ieșene. Paralel publică în Cuget moldovenesc și Pagini basarabene, poezii ca: Dorința, Grădinărie, Atavism, Toamnă, Caisul, Cuvîntul Evei, Jucărie, și altele. În vara anului 1938 Magda Isanos participă la conferințe și la strîngerea de fonduri pentru ajutorarea poporului spaniol. În anul 1937, în ziarul Lumea va fi prima publicație în care se remarcă talentul poetei. La 26 decembrie, același ziar anunța noul talent în plină ascensiune, al d-rei M. I. (Magda Isanos), poetă a preocupărilor transcedentale, minunat redate in versuri de o temeritate care depășește feminismul.
La 31 martie se căsătorește cu Eusebiu Camilar. Participă la ședințele societății Noua Junime, înființată din inițiativa lui G. Călinescu, citind din poeziile ei. Toamna își ia licența în drept, iar prietena sa, Veronica Zosin, consideră că a fost cea mai veselă și fericită perioadă din viața Magdei.
În anul 1939 se înscrie în Baroul de Iași ca avocat stagiar, la 13 ianuarie. Colaborează la Jurnalul literar. În același an are un succes răsunător în avocatură. Un an mai tîrziu Magda Isanos publică în Însemnări ieșene poezia Flori adevărate.
La sfîrșitul lui martie, anul 1939, soții Camilar pleacă în exil. În noaptea de 5 spre 6 iunie un bombardament de aviație distruge toate manuscrisele Magdei și ale lui Camilar din locuința lor din Iași. A rămas doar un caiet, cu patru povestiri inedite, păstrat de d-na Gorgos, prietena Magdei. Au urmat vremuri grele, de pribegie. Au fost adesea despărțiți unul de altul, deși au format un cuplu exemplar. Bogata corespondență dintre cei doi soți o dovedește.
În 17 noiembrie poeta se stinge la București, în locuința părinților săi. A avut o viață tumultuoasă și estrem de interesantă. A profesat într-un domeniu atât de strict (precum cel juridic), dar a avut un suflet atât de deschis spre transcendent. A iubit deopotrivă metafora și legea; zborul și ancorarea. Pe drept este una dintre cele mai ilustre femei ale României, pe vremea când țara noastră era întreagă din punct de vedere teritorial. Destul de necunoscută publicului larg, poeta merită o atenție sporită din partea criticii, dar și a istoriei moderne. A trăit pentru a se exprima și s-a exprimat pentru a trăi!