Exercițiu de neuitare: Karl Barth

E

La 10 decembrie 1968, dimineața devreme, se stingea teologul protestant Karl Barth. Mărturiile confirmă că, la momentul când soția l-a găsit, camera sa era scăldată în simfoniile lui Mozart. E știută pasiunea pe care teologul a avut-o pentru muzica acestui compozitor, o pasiune care nu l-a părăsit nici în ultima clipă a vieții. S-a născut la Basel, dar a copilărit la Berna, capitala Elveției. Din 1911 până în 1921 a slujit ca pastor reformat în satul Safenwil (cantonul Aargau). Mai târziu a devenit profesor de teologie în Bonn, Germania. A fost nevoit să părăsească Germania în 1935, după ce a refuzat să jure loialitate lui Adolf Hitler. Barth s-a înapoiat în Elveția și a devenit profesor la Basel. Aici a desfășurat o fructuoasă și longevivă activitate academică, devenind unul dintre cei mai proeminenți teologi ai vremii.

Deși a fost educat în liberalismul protestant german de profesori precum Wilhelm Hermann, Barth a devenit unul dintre cei mai mari oponenți ai liberalismului și modernismului desuet. Reacția sa a fost influențată de mai mulți factori. Între aceștia identificăm dedicarea față de mișcarea creștin-socialistă germană și elvețiană având în centru personalități ca Hermann Kutter, influența mișcării realismului biblic din care făcea parte Christoph Blunhardt și impactul filozofiei sceptice a lui Franz Overbeck. Cel mai important factor, însă, a fost reacția sa la sprijinul acordat de profesorii săi liberali țelurilor de război ale Germaniei. Barth credea că profesorii săi fuseseră induși în eroare de o teologie care îl lega prea strâns pe Dumnezeu de cele mai sublime, profunde expresii și experiențe ale oamenilor civilizați, până la a crede în sprijin divin pentru o politică de război despre care credeau ei că se duce în sprijinul acelei civilizații, a cărei experiențe inițială părea să le fi stârnit dragostea și devotamentul.

Barth credea în caracterul triunic al Cuvântului lui Dumnezeu. Pentru el, Cuvântul însemna predicare, Scriptură și revelație. Prin predicare, omul vorbește despre Dumnezeu din partea lui Dumnezeu, iar actul transcede toate cauzălitățile umane. Ea devine Cuântul lui Dumnezeu nu din cauză că noi o facem, ci din cauză este în acord cu direcția lui Dumnezeu. Scriptura este discutată în termeni luteranieni, ca fiind adevărul propozițional al lui Dumnezeu transmis sub formă canonică. Revelația este văzut drept continuitatea modului în care Dumnezeu se descoperă în istorie și-n univers.

Încercând o sinteză a gândirii și impactul teologului elvețian vom spune câteva lucruri. În primul rând, teologia lui Barth se vrea a fi o explicare comprehensivă a Bibliei și istoriei teologiei creștine. În al doilea rând, dogmanita sa este, în spiritul ei, non-dogmatică. Nu e scrisă cu patimă și partizanisme confesionale, ci e mai degrabă o încercare sinceră de a înțelege infinitatea lui Dumnezeu. În al treilea rând, teologia sa este scrisă în cheie cristocentrică, indiferent de subiectul abordat. Fără Hristos, întreaga gândire creștină se prăbușește, cu El, aceeași gândire se rididcă pe culmi nebănuite. În al patrulea rând, la Karl Barth etica, istoria și dogmatica își dau mâna într-un mod armonios. Nici un domeniu teologic nu este interpretat în mod exclusiv, ci într-o sinergie ilustră. În al cincilea rând, demersul teologic barthian este gândit să potrivească fiecărui credincios. Teologul a scris mereu cu gândul la cititori, la marea comunitate creștină.

Oferim, în încheiere, cea mai îndrăgită dintre definițiile pe care Karl Barth le dădea teologiei. Alături de ea, ne exprimăm și noi  întreaga considerație față de cel mai mare teolog protestant al secolului XX:

Teologia este o disciplină deosebit de frumoasă. Într-adevăr, putem spune cu încredere că este cea mai frumoasă dintre toate disciplinele. A găsi studiul academic dezagreabil este marca filistinului. E o formă extremă de filistinism să găseşti, sau să fii capabil să găseşti teologia dezagreabilă. Teologul care se osteneşte fără bucurie, nu este teolog. Feţele ursuze, gândurile posace şi modurile plicticoase de a vorbi sunt de netolerat în acest domeniu.

 

Scrie un comentariu

Ghiță Mocan

Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.