La 18 octombrie 1955 se stingea, la Madrid, filozoful spaniol José Ortega y Gasset. S-a născut la 9 mai 1883 la Madrid, într-o familie cu tradiții liberale (tatăl său era directorul unui cotidian democrat, El Imparacial) și a avut parte de o educație aleasă. Precoce și studios, tânărul se înscrie mai târziu la colegiul iezuit de la Miraflores del Palo (Malaga), iar apoi studiază dreptul și filozofia la Universitatea din Deusto (Bilbao), organizată tot de iezuiți, închindu-și studiile în 1902, la Universitatea Centrală din Madrid.
În anul 1904 își obține doctoratul în filozofie cu tema Spaimele anului 1000, iar între 1905-1908 efectuează stagii de studii la câteva universități din Germania (Leipzig, Berlin și Marburg am Lahn). Începând cu anul 1910 devine profesor titular de metafizică la Universitatea din Madrid unde va preda timp de 25 de ani. A fost influențat de neokantianism, în varianta Școlii de la Marburg, deși de-a lungul vieții a glisat și spre alte spații filozofice.
Între 1936-1945 se autoexilează în Europa și Argentina, întorcând-se în Spania la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial. A activat de-a lungul primei jumătăți a secolului XX, când Spania a oscilat între monarhie, republicanism și dictatură. Filozofia lui este caracterizată ca „o filozofie a vieții”. Exegeții cred că aceasta s-a inspirat inițial din metafizica pragmatistă a lui William James și din fenomenologia realistică a lui Edmund Husserl. Nu întâmplător Ortega y Gasset a fost considerat protopărintele existențialismului (deci, înaintemergător al lui Martin Heidegger) și al istoricismului realistic ce-l compară cu Wilhelm Dilthey și Benedetto Croce.
A fost un gânditor profund, o voce care s-a făcut auzită atât prin scrieri, cât și prin rostire. Îndrăgit și contestat în deopotrivă, Ortega y Gasset rămâne totuși un exponent al gândirii libere și expansive. Și-a depășit cu mult epoca în care a activat, ba chiar a fost un vârf de lance în multe privințe. A călătorit și s-a împrietenit, a polemizat cu mai toate mințile luminate ale vremii. Ideile lui filozofice și politice au devenit deja clasice, dar sunt studiate în facultăți de diferite profile. E imposibil să studiezi mișcarea filozofică a ultimului secol fără să-l iei în calcul, în modul cel mai serios.