La 28 iulie 1750 se stingea unul dintre cei mai mari compozitori ai lumii: Johann Sebastian Bach. Spre deosebire de alți compozitori, Bach s-a mișcat pe o arie restrânsă din punct de vedere geografic. S-a născut și a crescut în Turingia și niciodată nu a mers în nord mai departe de Hamburg și în sud mai departe de Calsbad. În est n-a depășit orașul Dresda, iar în vest Kassel. Pentru a ne face o idee de parcursul acestui ilustru compozitor, se cade să enumerăm orașele prin care a locuit. Întâi Eisenach (1685-1695), localitatea de baștină, străjită de munți înalți unde se afala și Wartburgul – cetatea unde Luther a tradus Noul Testament. Urmează Ohrdruf (1695-1700), locul unde Bach a urmat liceul (în latină) și a cântat în corul bisericii. Aici se află sub influența fratelui mai mare, organist la biserica Sfântul Mihail și mentor al micuțului Johann. La 15 martie 1700, tânărul licean părăsește Ohrdruful pentru a se duce în Lüneburg. Aici va rămâne în anul 1702, luând contact cu muzicieni de prestigiu și perfecționându-și tehnica organistică. Se poate spune că după acest stagiu, Bach a devenit un organist virtuoz și pasionat. Pleacă și de aici pentru a ajunge la Weimar, ca urmare a unei invitații făcute de Johann Ernst al Saxoniei. Acesta îl ia în slujba sa pentru o perioadă, oferindu-i chiar un salariu între martie – august 1703, fiind între timp și organistul bisericii. Primul loc de muncă serios avea să-l obțină însă abia la Arnstadt (1703-1707). A ajuns aici în luna august, fiind imediat integrat ca organist la Biserica Nouă (Neue Kirche). Este o perioadă tumultuoasă ținând cont de vârsta lui Bach (20 de ani), dar și de orgoliile de care se lovește adesea. Este uneori tensionat, alteori îndrăgostit, dar pe ansamblu este destul de productiv. Din această perioadă datează primele compoziții proprii, lucrări în care Bach își exmprimă năzuințele și trăirile religioase și nu numai. La 24 aprilie 1707, tânărul muzician este invitat să dea o probă la biserica din Mühlhausen. Fostul organist, Johann Georg Ahle, decedase, iar orașul își propunea să continue buna tradiție muzicală. Obține postul, afirmându-se într-un mod aparte atât în cadrul bisericii, cât și din punct de vedere compozițional. Tot în această perioadă are loc un eveniment foarte imortant în viața lui Bach: se căsătorește cu Maria Barbara, care va naște șapte copii (trei morți prematur). Evenimentul are loc la 17 octombrie 1707, ceremonia fiind oficiată în Biserica din Dornheim. După această perioadă fecundă, Bach se reîntoarce la Weimar (1708-1717) unde geniul lui atinge faima cu adevărat. Atât sub aspect financiar, dar și profesional, compozitorul se află aici și acum în cel mai bun moment. Totuși, printr-un nefast lanț al slăbiciunilor, acești ani extraordinari se vor încheia trist pentru compozitor. Datorită unor ambiții prostești între duci, dar și unor probleme legate de succesiune, lui Bach nu doar că nu i se prelungește contarctul, dar ajunge chiar să fie închis o lună (6 noiembrie – 2 decembrie, 1716). Acest incident îl determină să se mute la Köthen, unde va rămâne între 1717 și 1723. Aici s-a aflat sub oblăduirea prințului Leopold von Anhalt-Köthen, un personaj interesant, dar extrem de pasionat de muzica lui Bach. În această perioadă (mai exact în 1720) soția lui se stinge subit și inexplicabil. Un episod dramatic din viața lui Bach, mai ales că acesta nu era acasă la momentul tragdiei. După aproximativ doi ani, compozitorul se va recăsători cu Anna Magdalena Wilcke. Și iată-ne ajunși la ultimul popas al lui Bach, cel de la Leipzig (1723-1750). Având deja o notorietate de invidiat, compozitorul este invitat să devină liderul muzical în cadrul prestigioasei biserici, dar să desfășoare și o activitate didactică însemnată. Organizează coruri de copii, compune intens și concertează des, iar acești ani de maturitate artistică îi vor asigura o posteritate remarcabilă. Începând cu anul 1729, Bach își asumă rolul de director muzical la Collegium Musicum din oraș, bucurându-se de o stimă extraordinară din partea edililor și al cetățenilor. În această atmosferă se va stinge, după o viață tumultoasă și rodnică.
Neobosit și serios, extinzându-și mereu proiectele muzicale și culturale, Bach rămâne în istorie ca un colos. Elogiat încă din timpul vieții, impactul lui asupra muzicii clasice de mai târziui este considerabil. A adus noutăți necesare în teoria muzicii, dar a și perfecționat orga, instrumentul pe care l-a iubit cel mai mult. A fost credincios, încercând să-și rânduiască mereu viața după Scriptură, dar și respectuos față de mai marii lui (fie pe linie biesericească, fie pe linie politică). N-a intrat în combinații dubioase și nici nu s-a împiedicat în mici incidente de traseu. Temerar și grațios, marele compozitor va rămâne mereu în conștiințele celor iubitori de frumos, dornici să învețe din biografiile înaintașilor lor.