La 10 iunie 1900 ne părăsea John Charles Ryle, unul dintre cei mai prestigioși episcopi și teologi anglicani. S-a născut la 10 mai 1816, într-o familie înstărită și care și-ar fi dorit ca micuțul John să urmeze o carieră economică. Tătăl său a fost bancher, iar mama provenea din aristocrația engleză. A studiat la colegiul Eton și apoi la Universitatea din Oxford, iar ținând cont de mediul în care s-a dezvoltat viitorul nu putea să fie decât promițător. A părăsit universitatea cu intenția de a intra în parlament, una dintre ambițiile declarate ale tatălui tău.
Lucrurile însă au luat o altă întorsătură. Tânărul a fost atras mai degrabă de studiul cuvintelor, a conteptelor și a teologiei în general. Biblia l-a fascinat într-o asemenea măsură încât a înțeles că trebuie să-și îndrepte pașii spre o altă carieră. Astfel, devine curator la Exbury (Hampshire), iar în 1843 este alesc ca rector la Sfântul Toma. Urmează apoi o carieră ecleziastică elocventă și foarte bine receptată de credincioși, pentru ca în anul 1873 să fie desemnat ca predicator la Cambridge, iar de anul următor (până în 1880) va sluji la Oxford. Devine decan de Salisbury, fiind în același timp și episcop de Liverpool.
Viața personală nu i-a fost ușoară. Un slujitor de-o asemenea anvergură, o minte de-o asemenea sclipire și un scriitor de-o asemenea acribie nu putea – am zice noi – să răsară dintr-o boemie existențială. A fost căsătorit de trei ori pentru că primele două soții s-au stins în tinerețe. Primul mariaj a început în anul 1845, al doilea în anul 1850, iar al treilea în anul 1961. A avut o fiică din prima căsătorie și trei băieți din a doua. Unul dintre aceștia – Herbert Edward Ryle – a devenit și el un om al Bisericii, fiind succesiv episcope de Exeter, de Winghester și decan de Westminster.
Ca teolog s-a dovedit mereu atașat de Scriptură și de valorile creștinismului primar. A detestat virulent orice formă de ritualism, susținând că viața de credință are nevoie de prospețime și entuziasm. Scrierile sale au acoperit mai multe domenii. Spre exemplu, în 1869 publica Chrisitan Leaders of the Eighteenth Century – o strălucită enciclopedie biografică. Între anii 1856-1869 oferă publicului Expository Thoughts on the Gospels – un comentariu la Evanghelii ce se întinde pe șapte volume consistente. În 1884 publică Principles for Churchmen – o lucrare prețioasă de teologie pastorală. S-a aplecat asupra multor teme ale protestantismului din acea vreme, dar nu a fost totuși un scriitor elitist, care să se adreseze doar celor inițiați. Spirit practic și întreprinzător, a știut să se facă înțeles și de oamenii de rând, rostind predici și scriind cărți despre sfințenie și rugăciune, ca să nu menționăm decât două dintre aceste subiecte.
Deși îi găsim gândurile presărate prin cărți devoționale, acest titan al teologiei anglicane merită o prețuire mai avizată. Putem începe aici, printr-o aducere aminte demnă și entuziastă.