La 17 iulie 1674 se năștea Isaac Watts, cel care avea să schimbe pentru totdeauna cursul muzicii evanghelice englezești. Fiu de pastor, Isaac a devenit el însuși, în 1701, pastorul unei biserici din Londra. Precum tatăl lui, fiul a slujit într-o biserică non-denominațională (purtând titulatura specific engleză de „nonconformist”), fapt care l-a împiedicat să urmeze școli conduse de anglicani. Din această cauză n-a putut absolvi la Oxford sau Cambridge, ci a făcut-o – în 1690 – la Dissenting Academy din Stoke Newington. De acest orășel avea să se lege pe viață, pentru că aici va locui până la sfârșitul vieții (anul 1748).
Încă de la vârstă fragedă a compus poezii creștine care, devenind populare, au ajuns să fie cântate pe melodiile psalmilor. Muzicologul Stephen Marini descria imnologia lui Watts drept „experiența muzicii creștine originale”. Prin extensie, pe lângă creația muzicală, marele compozitor a fost pasionat inclusiv de logică (a scris chiar un tratat îna ceastă direcție, în 1724) și de psihologie.
În 1707, Watts a publicat Hymns and Spiritual Songs și de atunci cântările creștine nu au mai fost niciodată la fel, pentru că, spre deosebire de psalmi, textele lui vorbeau despre Hristos, răstignire, înviere și rai. Ulterior a mai publicat o carte de cântări, Psalms of David Imitated in the Language of the New Testament. „A dovedit că și el putea scrie psalmi cu rimă, dar în versurile sale psalmii au devenit profeții care și-au găsit împlinirea în Hristos” – cum apreciază Stephen Lang.
Dar Watts n-a fost doar poet, ci și un prestigios teolog. „Asemenea tuturor marilor textieri talentați, s-a priceput să versifice doctrina creștină și s-o facă atractivă pentru oameni. El a folosit expresia sistem de laudă pentru îmbinarea imnurilor lui creștine cu predicile bazate pe Biblie.” (S. Lang)
Moștenirea lăsat este impresionantă. Dintre cele mai cunoscute imnuri menționăm: Când eu privesc la crucea grea; Cântați toți de bucurie; Alas and Did My Savior Bleed; O God, Our Help in Ages Past. Contribuția sa intelectuală și artistică este imensă. Cele două ramuri protestante – luterană și calvină – și l-au asumat, am putea spune. Muzica lui a contribuit la transmiterea ideilor Reformei. Este știut faptul că un manual de dogmatică e mai greu asimilabil de publicul larg, în vreme ce aceleași idei puse în cântece au o altă atractivitate. Isaac Watts a știut să folosească acest instrument la care au recurs atâția mari gânditori de-a lungul istoriei creștine.