La 20 mai 1958 se năștea, la Brăila, poetul creștin Ionatan Piroșca. A primit încă din pruncie o bună educație, fiind crescut în frică de Domnul. Începe să scrie versuri din copilărie, atrăgând atenția asupra unui talent cu totul deosebit. Perioada tinereții i-a fost marcată de succes, obținând premii în cadrul mai multor festivaluri naționale. Începând cu anul 1984 însă, datorită regimului comunist, cariera sa literară a avut mult de suferit. Din această cauză, abia în anul 1994, după instalarea statului democratic, Ionatan a reușit să-și publice primul său volum de poezii: Cu fața la cruce.
În total, poetul brăilean a lăsat posterității șapte volume de versuri. Afară de cel menționat, celelalte sunt: Tabla înmulțirii cu cerul (1998), Poema iubirii (2001), Liniștea dintre două tăceri (2004), Ferestrele Împărăției (2006), Iertare pentru ghimpi (2007) și Trecerea prin icoană I (2009). În toate acestea, cu o măiestrie poetică de înaltă ținută, autorul a reușit să-L descrie pe Dumnezeu, dar și căutările spirituale ale omului. „Din punctul meu de vedere, creștinismul nu este numai o influență în poezie, ci însăși concepția mea despre lume și viață, care stă la baza întregii mele existențe și a tuturor manifestărilor mele” – spunea el cândva. Prin urmare, întreaga sa operă nu este decât o confirmare a acestui crez.
Deși târziu, este primit ca membru al Uniunii Scriitorilor în anul 2008. Pe lângă vicisitudinile vieții sociale și politice care l-au marcat, Ionatan Piroșca a pătimit și în trup. O boală necruțătoare i-a măcinat trupul an după an. În ultimul an de viață, printre suferințe atroce, poetul lucra la un al doilea volum din Trecerea prin icoană II. N-a mai apucat să finalizeze așa cum și-ar fi dorit lucrarea, pentru că a fost chemat de Domnul său acasă.
Poezia lui Piroșca e greu de recitat în biserică. Stilul este mai degrabă meditativ și revendică mai degrabă vizualul (lectura) decât audibilul (recitarea). Metaforele sunt de o suculență rar întâlnită în poezia evanghelică, iar structura destul de încărcată și solicitantă. Cu toate acestea (sau mai ales din cauza aceasta), vă recomand să frecventați acest gen de poezie. Abisurile ei sunt năucitoare, capabile să ne absoarbă în ele. Suntem mișcați ireversibil de pe terenul convenienței și purtați în zbor spre alte tărâmuri. Să nu-l uităm și, mai ales, să-l promovăm mai cum se cuvine!