La 3 iulie 1883 se năștea, la Praga, scriitorul Franz Kafka. De origine evreiască și un remarcabil reprezentant al prozei moderne, el a exercitat o influență covârșitoare asupra literaturii postbelice. Autorul unor romane de mare forță – dintre care pomenim doar Procesul, Castelul și America – opera sa are o viziune halucinantă, grotescă, tragicomică auspra realității, caracteristică expresionismului și suprarealismului.
Franz Kafka s-a născut într-o familie de evrei așkenazi, fiu al comerciantului Hermann și Juliei Kafka (fostă Löwy). Limba lui maternă, în care a și scris mai târziu, a fost germana, vorbită nativ în acea vreme de mai puțin de o cincime din populația orașului. Kafka a mai învățat de-a lungul vieții ceha, franceza, italiana și ebraica. După absolvirea liceului german, a studiat dreptul, și-a luat doctoratul, a lucrat un an la tribunalul din orașul natal. A părăsit rareori Praga, a călătorit în Italia,Germania, Franța și Elveția. Se spune că a vizitat chiar orașul Arad. A frecventat până către sfârșitul vieții un „cerc strâmt” de literați praghezi. Cei mai apropiați prieteni i-au fost sora sa Ottla, scriitorul Max Brod și actorul evreu Ițhak Löwy.
În 1909, Kafka a debutat literar cu o colecție de opt schițe (Contemplare), publicate în revista literară Hyperion din München. A întreținut, între 1912 și 1917, o corespondență asiduă cu Felice Bauer, cea care i-a fost de două ori logodnică, iar apoi, începând cu 1920, a corespondat cu Milena Jesenská, o cunoscută scriitoare cehă, care i-a tradus în cehește câteva povestiri. În ciuda numeroaselor sale idile și pentru a se dedica scrisului, Kafka a rămas toată viața celibatar, la fel ca multe dintre personajele sale. A avut o fire hipersensibilă și a suferit din cauza anxietății sociale, a insomniei, ipohondriei și depresiei. A fost un iubitor al naturii și al activităților în aer liber, iar interesul său pentru cultura evreilor răsăriteni a început să se manifeste în 1911, când a descoperit teatrul idiș. Către sfârșitul vieții a îmbrățișat și unele idei sioniste.
Primele simptome ale tuberculozei lui Kafka au apărut în 1917, dar el a refuzat să se trateze într-un sanatoriu. Starea sănătății i s-a agravat și, începând cu 1922, nu a mai putut lucra. În ultimele luni ale vieții, a fost internat în sanatoriul din Kierling, lângă Viena. A murit la 3 iunie 1924 în brațele prietenului său, doctorul Robert Klopstock, și ale ultimei sale iubite, Dora Diamant. Post-mortem, opera sa literară, rămasă în cea mai mare parte inedită, a fost publicată de Max Brod, prietenul și legatarul său testamentar, cel care a refuzat să ducă la îndeplinire rugămintea lui Kafka de a arde manuscrisele.
Franz Kafka a influențat scriitori precum Jorge Luis Borges, Albert Camus, Jean-Paul Sartre sau Gabriel García Márquez. Publicul german l-a descoperit abia după episodul nazist, iar Cehia după relaxarea cenzurii comuniste din anii 60. În multe limbi, cuvântul „kafkian” a ajuns să descrie o situație absurdă, coșmarescă și suprarealistă. Dar, cu toate acestea, el rămâne unul dintre cei mai profunzi și lucizi gânditori ai acelor vremuri. A trăit tensinea dintre idealurile sale și realitatea înconjurătoare cu un dramatism aparte. A scris într-o manieră cuceritoare, lăsând o libertate maximă cititorilor săi. Toate personajele sale par a fi o parabolă a lumii, un fel de univers redus la dimensiunile unei cărți. Un scriitor tulburat și neînțeles, dar care lasă în urmă o operă mereu fecundă și provocatoare.