La 11 noiembrie 1821 se năștea Feodor Dostoievski, unul dintre cei mai mari romancieri ai tuturor timpurilor. Personajele lui trăiesc – în majoritate – stări extreme, situații limită de viață. De aici frenezia pe care au cunoscut-o romanele lui în timp ce erau aduse la viață. A influențat în mod decisiv modernismul literar, existențialismul și diverse școli de psihologie, teologie și critică literară. Există chiar o notă profetică în opera scriitorului. A prezis cu exactitate modul în care revoluționarii din Rusia s-ar comporta ar ajunge la putere și nu a dat greș deloc. Să mai amintim că a fost și un jurnalist harnic și lucid.
Se pare că este cunoscut cel mai bine prin microromanul Însemnări din subterană, iar apoi vin cele patru mari romane: Crimă și pedeapsă; Idiotul; Demonii și Frații Karamazov. Toate aceste lucrări dovedesc o acuitate psihologică de mare adâncime. Nu întâmplător Dostoievski este considerat unul dintre cei mai mari psihologi din istoria literaturii.
A avut o viață bogată în evenimente și plină de picanterii de tot felul. Spicuim doar câteva dintre ele, cu titlu de exemplu. Trei momente de mare încărcătură sunt: execuția suspendată în ultimul moment, detenția în Siberia și crizele epileptice. Datorită acestor elemente – fiecare nefast în felul lui – romancierul a câștigat o mare notorietate încă din timpul vieții lui. Nu e întâmplător că multe personaje ale sale nu sunt decât propriile proiecții asupra existenței. Multe alte evenimente au rămas umbrite de mister, iar unele speculații grosolane au dobândit, din păcate, statut de fapt. Ar fi totuși câteva constante ale vieții acestui mare scriitor. În primul rând, permanenta nevoie de bani, fiind nevoit să dea cât mai repede cărțile la tipar (pentru a-și recupera onorariul). Se plângea mereu că scrie sub presiunea termenului-limită impus de edituri, dar exegeții cred că tocmai aici stă întregul secret. Presiunea timpului l-ar fi ajutat pe autor să de-a cei mai bun și în cea mai bună formă. În al doilea rând, ideea conform căreia Dostoievski explora viețile familiiilor accidentale, spre deosebire de Tolstoi care se ocupa de clasa înaltă. Scriitorul obișnuia să facă mereu această comparație concluzionând că el scrie despre cei umiliți și obidiți.
Fiecare operă ar merita o analiză aparte, pentru a nu lungi peste măsură acest eseu. Vom încerca așadar să încheiem amintind finalul vieții acestui mare romancier. Astfel, în anul 1880, a ținut un discurs impresionant despre poetul Aleksandr Pușkin, pe care-l publicase într-un număr separat din Jurnalul unui scriitor. După termintarea Fraților Karamazov a reluat Jurnalul lunar, dar a trăit să publice un singur număr (ianuarie 1881). Se stinge la 28 ianuarie 1881, iar diagnosticul oficial a fost: hemoragie. Cum era de așteptat, pe tema morții lui Dostoievski s-a glosat abundent. Încă sunt tot felul de teorii, dar care mare scriitor n-a avut aceeași soartă postumă?! Cu convingerea că i-ați citit măcar o parte a operei vă recomand relecturi tihnite…