Exercițiu de neuitare: Elie Wiesel

E

wiesel

La 30 septembrie 1928, în pitorescul Maramureș (Sighetu Marmației) se năștea scriitorul și filozoful de origine evreiască Elie Wiesel. Prenumele îi vine de la Eliezer, îndrăgit personaj vechitestamental. Singurul băiat al familiei, prinții săi aveau o bănănie, într-un oraș în care procentul de evrei era de 38,6%. Studiază iudaismul încă din copilărie, aprofundând Tora atât în idiș, cât și în ebraică. Cum la băcănie se vorbea maghiară , iar ziarele se citeau în germană, micuțul Wiesel a devenit poliglot de la o vârstă fragedă. După Dictatul de la Viena (din 1940), când nord-vestul Ardealului este cedat, Sighetu aparținea de acum Ungariei. Așa se face că Elie va studia la Debrecen și la Oradea, de unde a fost exmatriculat conform legilor antisemite din învățământul public.

În aprilie 1944, familia Wiesel este mutată într-un lagăr de concentrare și, la 16 mai, a luat drumul Auschwitz-ului. La acea vreme Elie avea doar 15 ani! Mama și sora lui (care avea doar 7 ani) au fost exterminate primele, după o umilire greu de imaginat. Împreună cu tatăl său, Elie a fost deportat la una dintre uzinele ce aparțineau lagărului ca să muncească zi-lumină. Când întreg coșmarul părea că se sfârșește, când trupele rusești se apropiau de Auschwitz, deținuții au fost forțați să facă așa-numitul „marș al morții” spre lagărul Buchenwald. În urma acestui traseu lung, afectat de neputință și boală, tatăl său moare de extenuare, inaniție și dizenterie.

Supraviețuiește holocaustului și, la 11 aprilie 1945, Elie este eliberat de armata americană. Era deja grav bolnav și inanizat, într-o stare de depresie acută și afectat de gândul că a rămas singur pe lume. Așa cum va spune mai târziu, era ferm convins că și el ar fi trebuit să moară și că doar una accident al istoriei a făcut din el un supraviețuitor. Zorii încep din nou să se ivească atunci când Elie, nu la mult timp după eliberare, își găsește cele două surori mai mari: Hilda și Beatrice. Ele locuiau într-un orfelinat, dar cu timpul s-au mutat toți trei în America și Canada.

În anul 1969 se căsătorește, în America, la vârsta de 41 de ani. Soția lui, Marion Erster Rose, i-a fost colaboratoare și traducătoare în limba engleză și, ca o încununare a iubirii lor, i-a oferit un fiu: pe Elisha. În total, a publicat 57 de cărți, dintre care cea mai celebră este Noaptea – o descriere autobiografică despre viața în lagărele de exterminare naziste. Organizează simpozioane de promovare a păcii și toleranței, participă activ la evenimente care evocă ororile trecutului. Se întovărășește cu cei mai puternici oameni ai vremii lui (președinți, scriitori, antreprenori) pentru a-și promova ideile într-o manieră cât mai distinctă. Ca o încununare a întregii sale activități, Wiesel primește – în 1986 – Premiul Nobel pentru Pace.

Deși mistuit de suferințe și boli, de experiențe limită și primejdii, Wiesel a beneficiat de o rezistență uimitoare. Longeviv, se stinge la 2 iulie 2016, după o viață trăită cu demnitate și sens. Martor mereu la datorie, vocea lui s-a făcut auzită în multe locuri și-n multe feluri. Pentru noi, ca români, este o onoare să-l amintim într-o astfel de zi și să-i citim opera. Profunzimea gândirii sale, rectitudinea vieții și umorul de bun gust fac din amintirea lui Wiesel un gest benefic, reconfortant.

Scrie un comentariu

Ghiță Mocan

Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.