Exercițiu de neuitare: Dumitru Cornilescu

E

27 august 1975 este o dată cu semnificație în spațiul neoprotestant românesc. Este ziua în care ne părăsea Dumitru Cornilescu, cel care a semnat una dintre versiunile Bibliei în limba română. La 4 aprilie 1891, registrul de stare civilă consemna: „Alaltăieri, la casa părintilor săi din comuna Slasoma, judetul Mehedinti, plasa Câmpul Blahnita, s-a născut Dimitrie, de sex bărbătesc, fiul lui Ion Cornilescu, de profesie învătător, si Eufimia I. Cornilescu, de profesie menajeră casnică…”.

Dumitru urmează școala primară în comuna natală, sub îngrijirea tatălui său. După terminarea școlii primare, pleacă la București pentru a urma cursurile Seminarului Teologic Ortodox, încercând să continue tradiția preoțească din familia sa. La București, tânărul Cornilescu intră în contact cu cărți neoprotestante și începe să devină întâi curios, apoi atras de creștinismul simplificat și denaturat prezentat în acele cărți.

Dumitru Cornilescu a fost admis la Seminarul Central în 1904. A fost coleg, între alții, cu Ion Dobre, care ulterior avea să-și ia numele Nichifor Crainic. În toată această perioadă s-a remarcat deja ca traducător, fiind considerat de arhimandritul Iuliu Scriban (redactorul-șef al revistei Biserica Ortodoxă Română), drept „un om deprins a scrie și a exprima ideile cât se poate de limpede și de corect”, sau „cel mai harnic dintre teologii tineri pe ogorul scrisului creștinesc.”

Cornilescu a absolvit Facultatea de Teologie în 1916 (Diploma 7.872 din 1916).[5] În acea perioadă intrase deja în monahism, având metania la Mănăstirea Dobrovăț, dar primise îngăduința chiriarhului său, Nicodim Munteanu, pentru a face o traducere a Bibliei la conacul familiei Callimachi de la Stâncești, Botoșani.

Între 1912-1916 frecventează biserica Cuibul cu barză din București, unde preotul Tudor Popescu deja ținea ceea ce se va numi „liturghia de după liturghie”. Prin noutatea oferită, Tudor Popescu devine un model pentru studentul Cornilescu. Fac echipă, continuând să predice Sfânta Scriptură pe înțelesul oamenilor, atingând mai ales acele metehne românești clasice și chemând la o moralitate înaltă.

Cornilescu a tradus mai întâi Noul Testament, care a văzut lumina tiparului în 1920. O primă informație despre tipărirea acestei ediții se află într-o scrisoare din 14 mai 1920, trimisă de John Howard Adeney (capelan anglican la București) către Robert Kilgour, unul dintre editorii Societății Biblice Britanice: „Cornilescu, ajutat de niște prieteni din Elveția ai dlui Broadbent (Dl. Berney) va începe săptămâna viitoare tipărirea unei prime ediții a NT tradus de el.” În 1921 publică traducerea integrală a Bibliei în limba română, sub egida Societății Evanghelice din românia, organizație fondată de Dumitru Cornilescu și prințesa Ralu Callimachi. Popularitatea acestei versiuni se explică prin numărul mare de reeditări (în 1931, 1942, 1946 etc., cu o nouă revizuire în 1989, cu noi tiraje în 1990, 1996, 2000, 2002, 2005).

În urma unor puternice divergențe doctrinare cu cercurile teologice ale vremii, Cornilescu este sfătuit de însuși patriarhul Miron Cristea să plece pentru o vreme din România, motiv pentru care acesta a plecat în Germania (Bad Blankenburg). Ulterior, a locuit o vreme în Anglia, iar apoi s-a stabilit în Elveția, unde, după o perioadă fructuoasă, a și decedat.

Rămâne în memoria românilor ca un slujitor serios și devotat, chiar dacă – prin labirintul provocărilor confesionale – a fost excomunicat din Biserica Ortodoxă. Traducerea lui – tot mai analizată în ultimii ani – a fost, la acea vreme, o apă proaspătă pentru mintea credinciosului vorbitor (exclusiv) de limba română. Probabil că mai multe colocvii despre Cornilescu nu ne-ar strica. Asta și numai din cauză că o parte dintre noi citim zilnic Scriptura în traducerea lui.

comentarii

  • O Biblie iubita de la 23 de ani cand am primit-o si pana acum la 72 de ani si cat oi mai trai o voi folosi in continuare in citire, studiu si predicare. O traducere frumoasa(cred ca cea mai frumoasa), cu o limba dulce moldoveneasca si implicit cu niste regionalisme care o face mai speciala si locutiuni unice(in totul totului tot) ,este amprenta lui Dumitru Cornilescu, un lingvist si un teolog de prima marime care a tradus de unul singur Biblia protestanta si astazi atatia lingvisti si teologi impreuna nu pot realiza ceva asemanator, pentru ca dati-mi voie sa cred si sa proclam ca Duhul Sfant care intai l-a nascut din nou, apoi i-a dat convingere deplina ca aceasta este calea,la sustinut in traducerea-i oferita nu ca inspiratie verbala-plenara, dar cred in alegerea cuvintelor si a parafrazarii anumitor concepte…fara de care n-ar fi fost atat de iubita si folosita de 100 de ani si sper si in continuare! Aceasta-i credinta mea cu privire la Biblia Cornilescu!

De Ghiță Mocan

Ghiță Mocan

Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.