Azi se împlinesc 130 de ani de la nașterea lui David Livingstone. Deși am scris și anul trecut, mă nu se cădea să trecem peste această zi pur și simplu. Puteți citi o primă biografie AICI, cu toate că vom oferi câteva date biografice și în evocarea de față. Scoțian născut la 19 martie 1813, Livingstone a fost la bază medic. A crezut din prima clipă în apostolatul acestei meserii, încercând să-i ajute pe bolnavi să-și depășească drama. Protestant în ceea ce privește încadrarea profesională, el a devenit și un misionar înflăcărat. Probabil că această postură este cea mai cunoscută. Să mai adăugăm și misiunea sa de explorator, în special al Africii de Est.
Provenea dintr-o familie săracă, el însuși fiind nevoit în copilărie să muncească. La 10 ani îl găsim într-o țesătorie, muncind 14 ore pe zi dar – în același timp – făcând cursuri de seară. La nivel universitar studiază medicina și teologia (un tandem des întâlnit în mediul protestant!), iar apoi este trimis în misiune de către Societatea Misionară din Londra. Se stabilește în sudul regiunii Beciuana (din Africa), învață limba băștinașilor și se căsătorește cu fiica misionarului local Robert Moffat. Face în paralel atât expediții cât și evanghelizare. Descoperă ținuturi neatinse de civilizație, dar proclamă cu însuflețire și Cuvântul lui Dumnezeu.
S-a stins din viață în plină activitate exploratoare, pe țărmul lacului Bangweulu. Este vorba de Zambia, o țară africană tot mai cunoscută de atunci încoace. Inima i-a fost îngropată sub un arbore mvula, aproape de locul unde s-a stins, iar trupul și jurnalele sale de călătorie au fost transportate pe brațe la mii de kilometri, până în Anglia. Această procesiune a avut o solemnitate emoționantă, fiind efectuată exclusiv de oamenii locului care l-au cunoscut și prețuit. Au fost depuse la Westminster Abbey, ocazie cu care i s-a adus un omagiu binemeritat. Luările sale de atitudine în ceea ce privește sclavia, felul auster în care a ales să trăiască, altruismul dovedit mereu și funeraliile atât de particulare, au conlucrat toate la abolirea sclaviei în Africa de Est. Această mare izbândă a omeniei și bunului simț s-a realizat în anul 1973, fiind urmată și de alte exemple. Pentru rezultatul călătoriilor sale, a primit medalia de aur a Societății Regale de Geografie din Londra.
Dincolo de distincții și aprecieri, Livingstone a rămas în istorie printr-o demnitate și sârguință impresionantă. Nu s-a dat înapoi niciodată din fața provocărilor, ba mai mult a mers împotriva curentului. Prin tripla sa activitate – medic, explorator și misionar – el a tratat omul în mod integral, holistic am putea spune. A făcut antropologie încă înainte ca acestă știință să se dezvolte. A lăsat un exemplu misionar extrem de motivator și realist. A înțeles – cum puțini au făcut-o – că omul are nevoie de Evanghelie, dar în același timp are nevoie și de un cadru social optim. Mintea lui a cuprins domenii pe atunci divergente, acțiunile sale a implicat oameni din diferite straturi sociale. Să nu-l uităm, măcar acum când – după cum spuneam – i se împlinește un număr rotund de ani de la naștere.