La 31 ianuarie 1892 se stingea unul dintre cei mai mari predicatori baptiști ai tuturor timpurilor: Charles Haddon Spurgeon. S-a născut pe 19 iunie 1834 și a fost crescut în tradiția nonconformistă a creștinismului. Bunicul și tatăl său au fost slujitori în biserici independente, fără a se subordona vreunei confesiuni recunoscute oficial. Biografii săi descriu copilăria lui Spurgeon în contextul casei bunicului din Newmarket, locul magic și educativ pe care orice copil l-ar aprecia cu entuziasm.
S-a convertit la 15 ani, adică în anul 1850. În același an a făcut și botezul în apă, de timpuriu fiind activ în slujirea lui Hristos. A rostit prima predică în iarna anului 1850, într-o încăpere domestică în care și-a adunat prietenii. Oricine putea observa, încă de la început, că Dumnezeu i-a făcut o chemare specială. În anul 1851 a fost deja instalat ca pastor la mica Biserică Baptistă din Waterbeach (zona Cambridge), unde și-a publicat prima sa lucraare: Gospel tract (în 1853). La numai 19 ani, în 1854, Spurgeon este chemat să păstorească famioasa biserică de pe New Park Street din Londra. Era cea mai mare biserică londoneză a acelor ani, ceea ce a făcut ca talentul lui Spurgeon să devină tot mai cunoscut.
La 8 ianuarie 1856 se căsătorește cu Susannah, fiica lui Robert Thompson din Falcon Square (Londra), cu care va avea doi gemeni (născuți în 20 septembrie 1856).
În martie 1861, comunitatea s-a mutat în noul lăcaș de cult cunoscut sub denumirea de Metropolitan Tabernacle – un nume cu o rezonanță extraordinară până în prezent. Avea 5000 de locuri în sanctuar și încă 1000 în săli adiționale. A fost cea mai mare clădire de biserică a secolului XIX, locul în care Spurgeon a predicat de câteva ori pe săptămână vreme de 31 de ani (până la moartea sa). Amploarea învățăturii sale a atins cote nebănuite, iar oamenii veneau cu miile să-l asculte. Avea obiceiul de a-și scrie integral predicile înainte de a le rosti, deși la amvon urca doar cu o schiță sumară.
Cum se întâmplă adesea, și Spurgeon este implicat în ultimii ani de viață în tot felul de scandaluri mai mult sau mai puțin bisericești. Este acuzat și de anumite derapaje doctrinare și, ceea ce este mai grav, și-a pierdut susținerea bisericii sale. Soția s-a îmbolnăvit înaintea lui, a ajuns nedeplasabilă, dar Spurgeon a continuat totuși slujirea. Bolnav totuși, a recurs și la câteva cure medicale în Franța, dar s-a dovedit până la sfârșit extrem de activ. A fost întotdeauna afectat de cauza mișcării evenghelice în Anglia și s-a implicat fără nicio rezervă în orice acțiune pe care o considera utilă. Geniul lui predicatorial nu poate fi pus însă la îndoială. Nu e de mirare că, și azi, el este considerat Prințul predicatorilor.
Mai e din articol?