La 20 ianuarie 1808 se năștea, La Miscolț (Ungaria), cel care va deveni mitropolitul Transilvaniei, Andrei Șaguna. Deși născut din părinți catolici, urmând gimnaziul confesional, Andrei trece la ortodoxie la 29 decembrie 1826. Urmează apoi filozofia și dreptul la Buda, iar în 1929 urmează teologia la Vârșeț. La 1 noiembrie 1833 se călugărește, iar în 1846 este numit vicar general la Sibiu. Pe 2 februarie 1834, în catedrala din Carloviț, a fost hirotonit diacon. Cu acea ocazie va face următorul angajament:
Pe românii transilvăneni, din adâncul lor somn vreau să-i trezesc și cu voia către tot ce e adevărat, plăcut și drept să-i îndrumez.
Devine apoi (în 1847) episcop la Turda, iar în 1848 prezidează – alături de episcopul greco-catolic Ioan Lemeni – Adunarea de la Blaj. În acest context luptă pentru unitatea românilor din Ardeal, Banat și Bucovina. Concomitent cu aceste acțiuni, deschide la Sibiu tipografia eparhială din bani proprii. Aici se vor tipări abecedare, cărți și colecții de istorioare biblice. La 1 ianuarie 1853 se întemeiază Telegraful român, singurul ziar din România cu apariție neîntreruptă până azi. Începând cu 1855, Șaguna reorganizează învățământul teologic de la Sibiu. Mai mult, organizează peste 800 de școli primare confesionale și, tot prin viziunea sa, fondează gimaziile ortodoxe de la Brașov și Brad. O activitate intensă, variată și de impact. Proiecte mari, de-o viață, stăruiau în inima acestui gânditor român de mare ispravă.
Șaguna a fost un dangăt de clopot care a trezit din amorțire conștiințe și destine, a redat speranțe și vigoare, a pus plugul în brazdă și a dezțelenit ceea ce amenința să devină pârloagă – spunea cineva. Lăsând la o parte aspectul confesional, trebuie să apreciem strădania depusă în civilizarea neamului nostru. El a înțeles că fără o școală primară, gimanzială și liceală de calitate nu poate exista cultură. Vom încheia micul nostru eseu cu un fragment din scrierile sale:
Fiind așadar problema noastră a inainta literatura, cultura, industria și agricultura națiunii noastre, adică a înainta starea spirituală și materială a poporului nostru, ca să cunoască ființa și destinația sa și să o știe întrebuința spre tot binele, precum și alte nații fac azi aceasta și precum este spiritul cel civilizator al secolului nostru; darurile lui vor garanta viitorul cel mai ferice al mult cercatei noastre națiuni și o vor feri de niște lovituri ucigătoare de religia și limba ei.