Exercițiu de neuitare: Abraham Lincoln

Într-o zi ca aceasta, la 12 februarie 1809, se năștea cel de-al XVI-lea președinte al Statelor Unite: Abraham Lincoln. Bunicul său venise primul pe continentul american, fiind ucenicul unui țesător din Anglia. Se numea Samuel Lincoln, iar în 1737 se stabilise în Hingham, Massachusetts. De acolo familia lui s-a dus către sud, spre virginia, unde, în 1778 s-a năascut tatăl lui Abraham, Thomas Lincoln.

Când Thomas avea 4 ani, familia s-a mutat la Kentucky, acolo unde indienii i-au ucis tatăl, care era fermier. A învățat meseria de dulgher și a muncit din greu încă de la o vârstă fragedă. În anul 1809 s-a căsătorit cu Nancy Hanks, despre a cărei familie se știe foarte puțin. Li s-a născut primul copil, o fetiță pe nume Sara, iar după ce Thomas a cumpărat o fermă în apropiere de Hodgenville, s-a născut și Abraham, viitorul președinte.

Băiețelul a mers la școală de la șase ani, iar în acele ținuturi destul de izolate a învățat să scrie, să citească și să socotească. Încă de atunci a resimțit o plăcere deosebită pentru scris, deși tatăl său era mult mai interesat de progresul fermei și a micii lor afaceri. Pe la 15 ani a început să lucreze ca și zilier și la alte firme. În timpul liber ajuta la navigarea unui feribot peste râul Ohio, iar la 18 și-a construit propriul șaland și transporta pasageri prin apele mici, către navele cu aburi de pe râu.

După o tinerețe tumultoasă dar și plină de satisfacții, după călătorii în diferite zone ale Americii, Abraham este convins de preiteni să urmeze avocatura. La 9 septembrie 1836 a primit licența în a practica dreptul, iar în 1837 el a condus campania pentru mutarea capitalei statului de la Vandalia la Springfield. Stabilirea lui în acest oraș l-a ajutat enorm, în scurtă vreme devenind un avocat cunoscut și apreciat. După o prietenie tumultoasă, se căsătorește la 4 noiembrie 1842 cu frumoasa Mary Todd.

Ascensiunea politică a început în calitate de reprezentant al statului Illinois la Washington, dar ea va intra în linie dreaptă în anul 1854, odată cu amenințarea expansiunii sclaviei. A consolidat în teritoriu Partidul Republican, iar în 1858 a fost ales în funcția de senator al statului Illinois. Nominalizarea pentru președinția Americii a avut loc în 1860, iar strategia a funcționat: pe 6 noiembrie 1860 Lincoln a fost ales președinte. În discursul su inaugural (4 martie 1861) a spus: Scopul meu… nu este să  intervin în instituția sclavagismului în statele în care acesta există deja… În mâinile voastre, conaționalii mei nemulțumiți, și nu în ale mele se află această chestiune importantă a războiului civil… Trebuie să nu fim dușmani.

Perioada primului mandat a fost extrem de delicată. Războiul și sclavagia erau două provocări majore pentru Lincoln. În 1864, republicanii l-au nominalizat din nou pentru alegeri. Lincoln era însă epuizat la acel moment, iar la aceasta tevatură se adăuga recenta moarte a fiului său Willie. Cu toate acestea, poporul l-a reales și l-a încurajat. A urmat cel de-al doilea discurs inaugural (4 martie 1865), în care președintele saluta revenirea statelor din sud. Salvase America de la scindare și, de asemenea, putea anunța sfârșitul războiului.

O lună și ceva mai târziu (9 aprilie 1865), generalul Robert E. Lee a predat armata confederată generalului S. Grant. Pe 11 aprilie, drapelul Statelor Unite a fluturat peste Fort Sumter, unde începus războiul. Pentru a sărbători încheierea războiului, Lincoln și soția sa Mary au mers la Teatrul Fort (în seara zilei de 14 aprilie). În timpul celui de-al III-lea act, un tânăr actor adept al sclavagismului s-a strecurat în loja prezidențială și l-a împușcat pe Lincoln în cap. Tănărul a scăpat atunci, fiind totuși ucis pe 26 aprilie, într-un hambar de tutun din Virginia. Soldații l-au transportat pe președintele inconștient într-o sală alăturată, dar împușcătura fusese fatală. În felul acesta își încheia viața cel ce va fi numit mai târziu Marele Emancipator. Un tren funerar a transportat trupul neînsuflețit în apoi la Springfield, unde a fost îngropat în cimitirul Oak Ridge.