Evanghelicul și patristica: o întâlnire necesară

E

coperta_viata_in_trinitate_fata

Teologia primelor secole (exceptând cărțile canonice) este intimidantă mai ales pentru evanghelici. Proveniți – la prima sau a doua generație – din mediul bisericilor istorice (Ortodoxă sau Catolică), mulți dintre noi avem o relație delicată cu scrierile așa-numiților Părinți ai Bisericii. Faptul acesta are avantaje și dezavantaje. Dintre avantaje am putea menționa un atașament mai mare față de textul Scripturii, care nu permite alte adeziuni secundare și discuția asupra autorității tratatelor din secolelor următoare. Există însă și dezavantaje. Probabil cel mai mare dintre acestea ține de o ignoranță arogantă a multor evanghelici față de texte ce nu sunt incorporate canonic, ceea ce duce la un reducționism teologic păgubos. Urmând tendința generală, istoria creștină pare compusă din două puncte – perioada apostolică și timpul nostru – între care nu se mai află nimic sau, cel puțin, noi nu vrem să știm ce s-a mai întâmplat. Acest autism de ordin teologic este foarte periculos, ba chiar incorect din punct de vedere metodologic.

Observând aceste derapaje, unul dintre teologii evanghelici occidentali – Donald Fairbairn – a oferit cititorilor (în 2009) o analiză prețioasă: Viața în Trinitate: o introducdere în teologie cu ajutorul Părinților Bisericii (rom.: Făclia, Oradea, 2013). Deși predă în Statele Unite, autorul s-a format în mediul de la Cambridge, aplecându-se cu precădere asupra gândirii patristice. La ora actuală reprezintă o autoritate în mediul evanghelic în ceea ce privește exegeza acestor texte, chemând la o reevaluare împlinitoare a tradiției și la o izbăvire de prejudecăți de-a dreptul puerile.

Întreaga teologie patristică gravitează în jurul Persoanelor Treimii. Felul în care Tatăl, Fiul și Duhul se reflectă unul în celălalt, este mai mult decât o realitate dogmatică. Trinitatea devine astfel mai mult decât un subiect de analiză, o sforțare necontenită de definire și argumentare. La Părinții Bisericii, ea trece dincolo de sfera teoretică, atingând în mod esențial viața de credință a fiecărui credincios. Omul învață de la Dumnezeu atât cine este El, cât și felul în care trebuie să se raporteze la autoritate. Mai mult, Trinitatea este modelul suprem în ceea ce privește relațiile noastre cu semenii. Până și viața conjugală este prinsă în acest creuzet absolut, ca să nu mai spunem de comuniunea pe care creștinii trebuie s-o cultive în cadrul Bisericii.

Capitolele cărții descriu esența creștinismului, relația dintre Tatăl și Fiul, dar și dintre credincios și Sfânta Treime. Din aceeași perspectivă este abordată și istoria mântuirii, care trebuie necontenit legată de ființa și caracterul lui Dumnezeu. De aici decurg promisiunea, întruparea, răscumpărarea și credința în viața de apoi – realități dogmatice ce trebuie până la ultimul detaliu. Viața Treimii se reflectă, creațional, în viața fiecărui om. Dumnezeu însă dorește mai mult decât atât: ne vrea îndumnezeiți prin lucrarea mântuitoare a lui Hristos. Dorește să împărtășim viața Lui și s-o răspândim, cu smerenie, în jurul nostru.

Mai ales pentru cei mai puțini obișnuiți cu textele patristice, această carte e o bună introducere. Citatele sunt elocvente și se livrează într-o manieră accesibilă. Precum un tablou reușit, fiecare nuanță este bine argumentată și actualizată. Analiza clădește pe autoritatea Părinților Bisericii, dar cu un respect aparte pentru canonul Scripturii. E important să observi cum s-au pus accententele în acele vremuri. Să constați că teismul, cristologia și eclesiologia se scriau destul de diferit, din unghiuri hermeneutice la care nu te așteptai. O carte captivantă atât prin subiect, cât și prin scriitură. De ce nu ne-am dori să vedem cât mai multe asemenea încercări reușite în spațiul evanghelic?! Ar fi ceva necesar și încântător. Pentru că, oricine am fi, avem nevoie de rădăcini care să ne ofere verticalitate și echilibru.

Scrie un comentariu

Ghiță Mocan

Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.