Evanghelia soției lui Isus – un fals

Alin Suciu, filolog român specialist în limba coptă, se îndoiește profund de autenticitatea papirusului ce conține pretinsa Evanghelie a soției lui Isus. Totul pare a fi o găselniță recentă, rău intenționată și menită a discredita persoana Mântuitorului. Mai mult, se încearcă o slăbire a autorității cărților canonice, infuzându-se în mintea oamenilor un fel de îndoială păguboasă.

Am selectat mai jos argumentul specific, deși interviul este mai amplu. Aici îl puteți citi în întregime, pentru a obține mai multe detalii legate de contextul dezbaterii. Așadar:

„Mi-e teama ca asa-numita Evanghelie a sotiei lui Iisus este un fals. Am fost in sala in care Karen King a prezentat descoperirea acestui text. Asta se intampla la congresul Asociatiei Internationale de Studii Copte, tinut in septembrie 2012 la Roma. Cand am vazut fotografiile pe iPad-ul unui coleg, imediat dupa ce am iesit din sala, multora nu ne-a venit sa credem.

Era o bucatica de papirus vechi, de asta nu s-a indoit nimeni, pe care cineva a mazgalit recent cateva randuri in copta. Eu cred ca acest papirus nu arata deloc convingator din punct de vedere paleografic, scrisul nu m-a convins ca e vorba de un manuscris antic.

In plus, imediat dupa congresul de la Roma, alti colegi au aratat ca textul este o combinatie de citate extrase din Evanghelia lui Toma, cu foarte putine adaosuri, din care se remarca vorbele lui Iisus, „Sotia mea”, urmate de o lacuna. Nu reiau acum intregul argument, oricine poate gasi pe Internet, in limba engleza, toata dezbaterea.

Sigur e ca papirusul contine o greseala gramaticala care se regaseste doar intr-o versiune PDF a textului Evangheliei lui Toma, facuta de un anume Michael Grondin pe la inceputul anilor 2000. Asta ar sugera ca cel care a falsificat documentul s-a folosit de acest text gasit pe Internet.

In urma cu putin timp, Harvard Theological Review a publicat o serie de articole privind acest text, inclusiv rezultatele testelor radiocarbon. Din pacate, aceste rezultate nu aduc nimic nou, ba dimpotriva, mie mi se pare ca erodeaza si mai mult sansele ca textul sa fie autentic. Rezultatele au indicat doar ca papirusul e intr-adevar vechi si ca cerneala nu contine niciun compus chimic modern.

Aceste detalii nu cred ca le-a pus cineva la indoiala vreo clipa. Era evident ca un falsificator modern va folosi o bucata de papirus vechi si cerneala obtinuta pe baza de funingine, nu Pelikan.

Detaliul care-i face si mai improbabila autenticitatea e ca papirusul s-a dovedit a fi de pe la mijlocul secolului al VIII-lea, nu al IV-lea, asa cum s-a sustinut initial. Parerea mea e ca falsificatorul a obtinut o bucata de papirus, insa nu una suficient de veche. Asemenea fragmente de papirus se pot cumpara, pentru cativa dolari, pe eBay.

Pe langa problemele de paleografie suspecta si relatia cu o versiune de pe internet a Evangheliei lui Toma, aparatorii autenticitatii Evangheliei sotiei lui Iisus trebuie sa explice, dupa aceste teste, cum a fost posibil ca textul, evident influentat de Evanghelia lui Toma, sa supravietuiasca in copta pana in secolul al VIII-lea.

De altminteri, Karen King a remarcat ca datarea cu radiocarbon in secolul VIII o pune intr-o situatie delicata si a sustinut, timid, ca textul ar putea avea o legatura cu Coranul. Pentru ca in Coran, a sugerat ea, profetii sunt casatoriti, textul ar putea fi influentat de gandirea musulmana. Acest lucru mi se pare insa exclus din start: coptii nu au avut polemici ideologice cu Islamul in secolul care a urmat cuceririi arabe a Egiptului in anul 641.

Ca sa fiu bine inteles: Karen King a sustinut initial ca papirusul dateaza din secolul al IV-lea. Aceasta datare se potrivea foarte bine cu ceea ce se cunoaste in prezent despre perioada respectiva in Egipt: din secolul IV dateaza papirusurile gnostice de la Nag Hammadi, cele maniheene si asa mai departe. Secolul IV e unul al cautarilor dogmatice.

S-a dovedit insa ca papirusul – subliniez, papirusul, nu textul – provine din secolul al VIII-lea. Ca filolog interesat de literatura copta, aceasta datare mi se pare ca dovedeste inca o data falsul. Crestinismul copt din acea perioada, izolat de cateva sute de ani de lumea bizantina, era monolitic din punct de vedere teologic si astfel de texte disparusera demult.”