Deși fizic toți trăim pe același Pământ, social și spiritual trăim în mai multe lumi. Una dintre acestea, subterană și tenebroasă, este cea a prostituției. Este locul unde zeul păcatului trupesc domnește cu braț de fier, unde promiscuitatea atinge apogeul și unde interesul financiar este exhibat la maxim. Clienții plătesc, femeile se oferă; iar în spatele acestei tranzacții aparent cinstite se ascunde o cloacă murdară de proxeneți și interlopi. Ei bine, în fața unui asemenea spectacol – deopotrivă condamnabil și dizgrațios – creștinii par a fi de-a dreptul intimidați. Pur și simplu nu știm ce să facem mai mult decât să ne indignăm și să implorăm dreptatea lui Dumnezeu peste o asemenea lume. Probabil că avem, uneori, vagi sentimente de milă, poate chiar o anumită compasiune pentru ambele tabere (clienții și prostituatele). Dar cam aceasta este recuzita emoțională cu care întâmpinăm lucrurile (la care se mai adaugă, rarisim, câte-o rugăciune grăbită).
Cartea Alertă roșie: povestea prostituției și a traficului de persoane relatată din interior aruncă o altă lumină asupra acestui fenomen. Scrisă cu multă delicatețe de Jane Lasonder și tradusă în românește de Editura Scriptum (Oradea, 2017), cartea reunește mărturia teribilă a unor foste prostituate. Aproape 20 de femei au ales să vorbească despre prostituție într-o manieră directă, lăsându-ne să privim dincolo de cortină. Sunt vizate trei „locații” recunoscute în lumea întreagă: Amsterdam (cu celebrul lui cartier al „Felinarelor roșii”, Sheffield (Anglia) și Tel Aviv (Israel). Sunt, de fapt, trei piețe în care se trafichează mii de femei cărora le este redusă la tăcere orice dorință proprie și zdrobită orice fărâmă de demnitate.
„Toate femeile din cartierul felinarelor roșii din Amsterdam pe care le-am intervievat mi-au spus același lucru” – relatează autoarea. „Abuzul și violurile sunt îngrozitoare, dar cel mai teribil lucru dintre toate este să vadă grupurile de școlari apropiindu-se de vitrine, însoțiți de profesorii lor, râzând de ele, numindu-le în toate felurile. E dezgustător. La fel de dezgustător este și faptul că oamenii chiar vin în cartierul felinarelor roșii și plătesc pentru a întreține relații sexuale cu victime ale traficului de persoane. Banii sfârșesc în buzunarele peștilor și ale infractorilor.” O lume spre care ochii noștri n-au putere să privească, pe care încercăm s-o ascundem de curiozitatea copiilor și despre care ne simțim jenați să vorbim. Și totuși ea există.
Fiecare mărturie este impresionantă. Deși prostituția pare a fi ceva monoton, deși multe elemente comune pot fi identificate, mărturiile au totuși doza lor de inedit. Mi-a atras atenția, în mod deosebit, mărturiile Annei și a lui Katie. Nu-i așa că după nume (pseudonim, de altfel) nu v-ați fi dat seama că sunt din România? Ei bine, amândouă sunt de pe la noi. Ana este – în descrierea autoarei – „o doamnă drăguță, o dulceață; este micuță, cu păr frumos și negru, lung și încârlionțat. Când i-am luat interviu, privea în gol în timp ce-și spunea povestea. Faptul că a vorbit despre trecutul ei i-a readus la viață toate amintirile, iar ochii i s-au umplut de lacrimi. A încercat să și le ascundă, dar i le-am văzut!” Katie, pribeagă cândva pe străzile Sheffieldului, avea și ea trăsături dintre cele mai frumoase. Două copile inocente cândva, chiar bisericoase la prima tinerețe, iată-le acum prinse într-o dramă ce pare fatală.
Partea cea mai frumoasă a cărții este că fiecare mărturie are un final fericit. Prin organizația creștin Alertă roșie (care dă și titlul volumului), aceste biete sclave ale traficului de persoane au reușit să se izbăvească. Au lăsat prostituția în urmă, viața veche și lumea aceea periculoasă. Au ajuns să cunoască dragostea într-o manieră în sfârșit adevărată, o dragoste ce se află în primul rând în Hristos, dar și în ucenicii Lui. Se bucură acum de asistență pe toate planurile, sunt protejate pas cu pas și încearcă să reconstruiască întregul edificiu. Din țăndări – cum se afla destinul lor până mai ieri – aceste femei lucrează cu migală și speranță. Deja știu ce vor, știu încotro se îndreaptă cu fiecare zi ce trece. Nu mai sunt la cheremul unor oameni fără Dumnezeu, nici parte dintr-o industrie neagră. Pe măsură ce se ridică din marele derapaj, încearcă să le ajute și pe altele. Își contactează foste colege, se oferă drept sprijin. Prin mărturiile lor previn alte potențiale victime, chemând la întoarcere și puritate.
Când cuțitul a ajuns la os (traume, arest, maltratare), când totul părea pierdut, atunci Dumnezeu a lucrat în providența Lui. Este o carte ce se citește cu sufletul la gură, cu lacrima în colțul ochiului și cu bucuria celui care tocmai întâlnește minuni. Este un elogiu adus marii transformări pe care numai Dumnezeu poate s-o facă. O încurajare pentru orice suflet căzut, o motivație pentru a trăi frumos. Păcatul nu e doar păcat, el generează trăiri și consecințe dintre cele mai grozave.
biserioase