După o zi plină în care am conferențiat la universitate, sunt, în sfârșit, singur. Mă gândesc: ce găsești în Europa și lipsește cu desăvârșire în America? Și, mai personal, ce mă atrage din America spre Europa și din Europa înapoi spre America? De obicei, se răspunde. Europa este cultură, rădăcini, tradiții. Acest răspuns este incomplet, unilateral, simplificat și incorect. Aș zice că în America se găsește tot ce există în Europa, dar, pe continentul european, găsești cu greutate ceea ce există în america. Ești atras nu atât de mult spre Europa, cât afară din America, deoarece, în Europa, te simți mai bine din punct de vedere spiritual. Există, întotdeauna, ceva pe care să te sprijini, aproape fizic vorbind, pe când America este o problemă din acest punct de vedere. Ani de-a rândul, oamenii s-au grăbit spre America pentru o viață mai ușoară, fără să-și dea seama că, în realitate, viața este mult mai grea acolo. Înainte de toate, America este o țară a singurătății. Fiecare este singur cu propriu-i destin, sub un cer imens, în mijlocul unei țări colosale. Orice cultură, tradiție sau rădăcini par neînsemnate aici, dar oamenii se agață de ele cu putere, deși își dau seama de caracterul lor iluzoriu. În al doilea rând, această izolare din America cere fiecăruia un răspuns existențial la întrebarea a fi sau a nu fi, iar aceasta presupune efort. De aici, atât de multe eșecuri personale. În Europa, oricine se prăbușește, cade pe ceva solid; în America, se adâncește în abis. Atât de multă frică și angoasă! Ceea ce atrage o persoană spre America este posibilitatea de a-și avea propria soartă. Odată ce ai gustat-o, nu mai poți fi doar un finlandez sau un francez; cu alte cuvinte, să fii determinat o dată pentru totdeauna. Ești eliberat de aceasta. Și totuși, ești din nou atras de stabilitatea iluzorie a Europei, către visuri și imaginație. Dar visul Europei se apropie de sfârșit; temeliile ei se clatină. Europa devine o caricatură demnă de milă a Americii, incapabilă de a deveni originală. Europa este o imitație care-și neagă propria originalitate.
(Din jurnalul lui Alexander Schmemann, intitulat Biografia unui destin misionar, 24 februarie 1975)