Eticheta

virtuțile creștine

v

Spiritualitate și nevoință

Durere, frustrare, epuizare! Așa arată drumul sinuos al maturizării. Mai este nevoie de timp, circumstanțe și resurse. Conștient sau nu, în fiecare zi facem un oarecare progres. Evident, asta nu înseamnă că toate ne sunt favorabile, că totul merge strună, dimpotrivă! Presărată de încercări, eșecuri și regrete e drumul acesta, iar fiecare om trecut prin viață știe bine ce spun. La fel stau...

Ce este (și ce nu este) blândețea

O persoană cu caracter slab nu poate fi blândă, pentru că nu se stăpânește pe sine: blândețea este virtutea care controlează forțele combative și violente ale naturii noastre, fiind, de aceea, cea mai bună și mai nobilă cale pentru împlinirea de sine. Cel blând nu este cel care refuză să lupte, nici cel care nu se va înfuria niciodată. Omul blând este cel care nu va face niciodată acest lucru: nu...

Virtuțile teologice: NĂDEJDEA

Continuare de AICI: Nădejdea mea Te așteaptă, Doamne. A Te aștepta pe Tine este singurul conținut și înțeles al zilei mele de mâine și a zilei mele de poimâine. Iarba așteaptă roua și nu este dezamăgită. Muntele așteaptă tunetul și nu este dezamăgit. Cârtița din pământ își așteaptă hrana și nu este înșelată. Tu împlinești dorințele și așteptările tuturor ființelor. Eu Te aștept pe Tine și Tu vii...

Frumusețea vieții de credință

În general trăim fără Dumnezeu, fără omenie, în sclavie față de natura inferioară. Ne ridicăm împotriva lui Dumnezeu, ne separăm de aproapele, ne supunem cărnii. Or pentru viața adevărată, așa cum trebuie ea să fie, e necesar exact contrariul: supunere de bunăvoie lui Dumnezeu, unitate sufletească unii cu alții și domnie asupra naturii. Începutul acestei vieți adevărate e aproape de noi și nu e...

Bunătățile iubirii

Căci ce chip al bunătăților nu are iubirea? Nu dă ea credința ca temelia cea dintâi, care încredințează pe cel ce o are despre existența lui Dumnezeu și a celor dumnezeiești și dăruiește mai mult decât ochiul, care privește la cele ce se arată simțurilor, cunoștința despre acelea celor ce le contemplă? Nu dă nădejdea, care face să subziste pentru ea binele care subzistă ca existență adevărată și...

Lucrarea și smerenia

Rugăciunea nu stă numai în repetarea unor cuvinte, ci în mișcări spre Ființa [dumnezeiască] țâșnind din adâncurile inteligenței. Meditând necontenit la ele, gândirea e din când în când transformată privindu-le plină de mirare, mișcările ei fiind unite cu Duhul, și Îl scrutează pe Dumnezeu îndeaproape în chip de nespus. Fericit cel care știe să stea necontenit la ușa Lui fiind nu va fi rușinat. Nu...

Răbdarea lui Hristos

Dumnezeu rabdă să se nască în pântecele Maicii Sale. Născut, acceptă să crească și crescut nu ține să fie recunoscut, ci disprețuindu-Se pe Sine este botezat de robul Său și respinge doar cu vorbele atacurile ispititorului. Când lui Dumnezeu S-a făcut propovăduitor, învățând pe om să scape de moarte, acordându-i în scopul mântuirii iertare pentru răbdarea rănită, nu s-a certat, n-a strigat și n-a...

Faptele cele bune

Ascultă faptele cele bune, pe care trebuie să le faci și de la care nu trebuie să te înfrânezi. Mai întâi de toate credința, frica de Domnul, dragostea, unirea, cuvintele dreptății, adevărul, răbdarea. Nimic nu-i mai bun decât acestea în viața oamenilor. Dacă cineva le va păzi pe acestea și nu se va înfrâna de la ele, fericit va fi în viața lui. Ascultă apoi ce urmează acestora: să sprijini pe...

Duhul și mânia

Fii îndelung răbdător și priceput, și vei birui toate faptele rele și vei săvârși toată dreptatea. Dacă vei fi îndelung răbdător, Duhul cel Sfânt, Care locuiește în tine, va fi curat, nefiind întunecat de alt duh rău; ci, locuind în lărgime, se va bucura și se va veseli cu vasul în care locuiește; va sluji lui Dumnezeu cu multă bucurie, având în el însuși îndestulare. Dar dacă vine mânia, Duhul...

Supremația credinței

Nu pare oare mai adevărată părerea că, întrucât toate faptele omenești depind de credință, se cade să credem mai mult în Dumnezeu decât în argumentările raționale? Cine ar pleca oare într-o călătorie pe mare, sau cine ar lua o hotărâre în căsătorie, de procreare de prunci, sau cine ar arunca semințele în brazdele pământului dacă n-ar crede că toate aceste lucruri vor ieși bine, cu toate că s-ar...

Ghiță Mocan

Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.