Continuare de AICI, AICI, AICI și AICI: Prin urmare, acum sunt atras de Hristos… Acum m-am predat, întrucât mi-am lăsat viața mea, vederea mea, libertatea mea, înțelegerea mea, m-am făcut lucru care a căzut asupra lui Dumnezeu. Acum m-am predat Lui și El mă ia de mână și mă atrage și mă duce unde vrea El. Sunt prizonierul iubirii dumnezeiești… Singurul lucru pe care-l înțeleg e că...
Continuare de AICI, AICI și AICI: Iată și începutul deliberării mele, adică să-mi recunosc subconștientul. E o cotitură foarte primejdioasă a vieții, fiindcă acum e un contact mai tangibil, mai obiectiv cu sinele. Sunt în fața unei provocări: fie admit ceea ce am descoperit că sunt, fie fug și mă ascund. Ne găsim acum tocmai acolo unde cuțitul se fundă cel mai adânc în rană. Ne găsim tocmai pe...
Continuare de AICI și AICI: Sufletul va trebui să se întoarcă la sărăcia lui dintâi, adică acolo unde credea că era o sărăcie, să înțeleagă că sărăcia lui era frumusețea lui, era dumnezeirea lui, era anticamera cerului. Să facă o mișcare de întoarcere sau, altfel spus, o mișcare circulară. De ce spun circulară, atâta vreme cât o mișcare care poate să fie și rectilinie?! O mișcare rectilinie e...
Continuare de AICI: Avem acum sufletul zguduit, sufletul respins, deranjat, care e încuiat între cei patru pereți și nu mai vede nimic. Acest suflet se gândește să rupă bariera, să rupă zidurile între care viețuiește și să se unească cu Dumnezeu. Cum va trebui să înainteze? Nu există „trebuie”. Nu există „trebuie” în viața creștină. „Trebuie” e o emanație a minții. Pe „trebuie” îl emit ca o...
Când anume spune un suflet: „Trebuie să trăiesc o viață creștinească, trebuie să trăiesc ceva diferit”? Atunci când va fi dobândit deja sentimentul că e un suflet exilat, că e ceva respins și se găsește în afara locului său, în afara raiului, într-un exil, în afara limitelor care erau fixate pentru el însuși. Acest lucru înseamnă exilat. Când devine conștient de acest lucru și-și aduce aminte de...