Eticheta

viața de credință

v

Frumusețea vieții de credință

În general trăim fără Dumnezeu, fără omenie, în sclavie față de natura inferioară. Ne ridicăm împotriva lui Dumnezeu, ne separăm de aproapele, ne supunem cărnii. Or pentru viața adevărată, așa cum trebuie ea să fie, e necesar exact contrariul: supunere de bunăvoie lui Dumnezeu, unitate sufletească unii cu alții și domnie asupra naturii. Începutul acestei vieți adevărate e aproape de noi și nu e...

Naturalețea vieții duhovnicești

Nu trebuie să uităm însă că în viața duhovnicească există o desfășurare naturală și funcționează legi inamovibile. Când un popor, o lume întreagă, suferă cu răbdare ca un om; când nimeni nu acuză pe altul pentru suferințele sale; când nu devine arogant și nu ajunge la insulte, ci așteaptă cu răbdare; atunci primește drept răsplată o odihnă interioară. Din multa lui durere și din căutare se naște...

Supremația credinței

Nu pare oare mai adevărată părerea că, întrucât toate faptele omenești depind de credință, se cade să credem mai mult în Dumnezeu decât în argumentările raționale? Cine ar pleca oare într-o călătorie pe mare, sau cine ar lua o hotărâre în căsătorie, de procreare de prunci, sau cine ar arunca semințele în brazdele pământului dacă n-ar crede că toate aceste lucruri vor ieși bine, cu toate că s-ar...

Smerenie, nu autodepreciere

Unul dintre cele mai mari pericole în viața spirituală este autorespingerea. Când spunem: „Dacă oamenii m-ar cunoaște cu adevărat, nu m-ar mai iubi”, alegem drumul către întuneric. Adesea suntem făcuți să credem că autodeprecierea este o virtute, numită umilință. Dar umilința este în realitate opusul autodeprecierii. Este recunoașterea plină de gratitudine că suntem prețioși în ochii lui Dumnezeu...

Hristos și Duhul în epistolele pauline

Credincioșii sunt drepți în Hristos (Fil. 3.8-9), dar și în Duhul (Rom. 14.17). Credincioșii au viața în Hristos (Col. 3.4), dar și în Duhul Sfânt (Rom. 8.11). Credincioșii au în Hristos speranță pentru viața care urmează să vină (1Cor. 15.19), iar prin puterea Duhului au speranța primirii vieții eterne (Gal. 6.8). Credincioșii se bucură în Duhul Sfânt (Rom. 14.17), dar și în Domnul (Fil. 4.4)...

Mai mult decât cuvinte, fie ele și ale Scripturii

Pericolele așa-zisei „argumentări cu ajutorul Bibliei” – constând în scoaterea unui pasaj scriptural din context pentru a sluji un scop preconceput – sunt bine-cunoscute. O afirmație izolată luată direct din Biblie, afirmație invocată adesea drept călăuzire personală, poate fi folosită contrar scopurilor lui Dumnezeu, contrar intențiilor Sale în ce ne privește. Numai Biblia ca întreg este...

Țepușul, ghimpele și îngerul Satanei

Fragmentul ce-l introduc aici trebuie citit cu băgare de seamă. Îi aparține lui Nicolae Steinhardt și se referă la botez. Nota bene: fiind evreu, Steinhardt s-a botezat adult (chiar dacă în rit ortodox, devenind monah). Și încă o precauție: autorul nu justifică o viață trăită în păcat după ce l-ai cunoscut pe Dumnezeu, ci doar prezența latentă a păcatului din noi. Este vorba de acea fire...

„Adevărul exclude prin definiție”

Pe Isus, pe care Îl cunosc și Îl iubesc, L-am întâlnit când aveam 17 ani. Dar numele și implicarea Lui în viața mea înseamnă acum infinit mai mult decât însemna când mi-am predat pentru prima oară viața în mâna Lui. Am venit la El pentru că n-am știut încotro s-o apuc. Rămân cu El pentru că nu doresc să merg în nicio altă parte. Am venit la El tânjind după ceva ce nu aveam. Rămân cu El pentru că...

„Baloane care plutesc pe cer”

Am avut întotdeauna tendința de a gândi în imagini, așa că îmi imaginam problemele mele ca pe niște baloane care plutesc pe cer. Pe atunci nu cunoșteam atâtea din problemele esențiale la care se gândesc oamenii. Dar ceea ce era extraordinar pentru mine (și este încă și astăzi) a fost că atunci când m-am aplecat asupra Bibliei, am descoperit nu numai că ea a înlătura problemele așa cum ar sparge o...

Ghiță Mocan

Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.