Eticheta

viața creștină

v

„Viața noastră este mai iute decât un alergător”

Încetează, prietene, să întrebi fără încetare despre cele pe care le vom întâlni pe drumul pe care-l străbatem ca niște drumeți grăbiți; gândește-te că viața omului se aseamănă cu drumul. La aceasta trebuie să ne gândim mai mult, adică nu numai la cele pe care lle întâlnim pe drum, ci la cele ce se vor întâmpla nouă după acest drum. Să cercetăm cum trebuie să locuim în pace în acea țară, unde...

Pocăința cea lucrătoare

Când ne gândim la pocăință, vedem mereu imaginea obscură sau cenușie a durerii, a unei inimi strânse, a lacrimilor, a unei tânguiri fără capăt pentru trecutul nostru, atât de întunecat și de nevrednic. Nevrednic de Dumnezeu, de noi, de viața care ne-a fost dată. Aceasta este doar o parte a pocăinței, mai bine zis, trebuie să fie doar o clipă a ei. Pocăința trebuie să crească în bucurie și lucrare...

„Vezi să nu faci făgăduințe care depășesc hotarele vieții tale! ”

Să omorâm cugetul trupului, care nu poate să se supună legii lui Dumnezeu, ca să se nască în noi puternic cugetul Duhului, prin Care ia naștere viața și pacea. Să ne înmormântăm cu Hristos, Care a murit pentru noi, ca să și înviem împreună cu Cel ce ne-a adus învierea. Pentru fiecare din faptele din viață este potrivit un anumit timp; un anumit timp pentru somn, un anumit timp pentru veghe; un...

Suferința și gestionarea ei

Pentru ce este dar de mirare dacă și noi, care suntem o părticică din lume, participăm la aceeași soartă cu întreaga lume? Văzând toate acestea, când va veni peste tine o parte din cele comune întregului univers, suferă în tăcere, nu fără durere, nici cu nesimțire, ci cu adevărată durere și cu nenumărate suferințe. Suferă, însă, ca un luptător viteaz care-și arată tăria și vitejia lui nu numai...

Cum Îl slăvim pe Hristos? (2)

Continuare de AICI: nefiind formalişti, bucheri şi pierduţi în mărunţişuri, nepunând litera deasupra legii, nescandalizându-ne că Domnul vindecă pe bolnavi în zi de sâmbătă, cunoscând că Iisus e Domn şi al sâmbetei [Mt 12, 8], ci privind lucrurile, de fiecare dată, cu spirit larg şi tolerant, izbutind a ieşi din noi înşine, a ne vedea, judeca şi aprecia din afară100, aşa cum ne-ar surprinde...

Cea mai ciudată dimineață

Gerhard Maier, analizând prima arătare a lui Hristos, potrivit Ioan 20.1-10, numește acea dimineață: cea mai ciudată din istorie. De ce? Pentru că a fost o dimineață a DEZAMĂGIRII, apoi a NEDUMERIRII și, în cele din urmă, o dimineață a primei presimțiri a CREDINȚEI. Întâi e valea, apoi piscul cel înalt și maiestuos. Întâi e agonia, apoi vindecarea și vitalitatea. Maria Magdalena parcurge, în...

Rugăciunea săptămânii (98)

Dă-ne Doamne, te rugăm: Credință fermă, Speranță neclătinată și o pasiune pentru dreptate. Pune în inimile noastre: Duh de înțelepciune și înțelegere, Duh de sfat și putere spirtuală, Duh de cunoștință și compasiune adevărată. Și mai pune în noi duh de putere în toate lucrurile pe care le avem de făcut. Lumină eternă, sălășluiește-te în inimile noastre, Putere eternă, izbăvește-ne din păat...

Pribegie și speranță

Christian Friedrich Richter (1676-1711) a fost unul dintre cei mai mari scriitori ai creștinătății. Una dintre poeziile lui se inspiră din Col. 3.3-4 și descrie itinerarul creștinului pe pământ. Este o adevărată încurajare, o invitație la speranță și credință puternică în Dumnezeu. Să vă meargă la inimă! Pribegesc pe pământ, dar în ceruri trăiesc, Deși sunt plăpânzi, sub pavăza lumii. Au pace...

Gândul de duminică (8)

Toți detestăm vanitatea, avariția și formalismul. Există însă un loc în Evanghelia după Marcu (12.38-40), unde apar toate trei. Ele reprezintă caracterizarea pe care Isus o face cărturarilor din vremea Sa. Pentru vanitate citim că le place să le facă lumea plecăciuni prin piețe; pentru avariție: casele văduvelor le mănâncă, iar pentru formalism: fac rugăciuni lungi de ochii lumii. Văzute le...

Gândul de duminică (7)

Sunt uimit de câte ori apare conceptul de proșternere în Evanghelia după Matei. Magii au pornit cu gândul să se proștearnă înaintea Pruncului (2.2). Irod, viclean și vanitos, a simulat și el o astfel de dorință (2.8). Diavolul – la Ispitire – pretinde lui Isus proșternere (4.9), însă El îi aduce aminte că doar întaintea lui Dumnezeu trebuie să cazi în genunchi (4.10). Leprosul se...

Ghiță Mocan

Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.