Eticheta

Vechiul Testament

V

„Cartea Psalmilor este o vistierie obștească de învățături bune”

Cartea Psalmilor a cuprins în sine ceea ce este folositor din toate: profețește cele viitoare, ne aduce aminte de faptele istorice, dă legi pentru viață, ne învață cele care trebuie făcute. Astfel încât, ca să spun pe scurt, Cartea Psalmilor este o vistierie obștească de învățături bune, descoperind fiecăruia, după sârguința lui, ceea ce i se potrivește. Căci tămăduiește rănile vechi ale...

Pocăința lui Iona și a ninivenilor (după Efrem Sirul)

Marea s-a agitat prin fuga lui [Iona], iar pământul cel uscat s-a înspăimântat la propovăduirea sa; mare s-a liniștit la rugăciunea lui, iar pământul s-a minunat de marea milostivire a lui Dumnezeu. Iona se rugase înăuntrul marelui chit; la fel cum se rugaseră și ninivitenii în mijlocul cetății. Rugăciunea a salvat pe Iona din chit, iar implorarea salvează [cetatea] Ninive de la catastrofă. Iona...

Cântările treptelor (Psalmii 120-134)

Fiecare dintre ceilalți psalmi are propriul titlu, dar aici mai mulți psalmi adunați au primit același titlu. O cântare a treptelor sau cum spune alt traducător: „O cântare a urcușului”. Unii îi numesc chiar trepte. Și pentru ce sunt numiți astfel? Se numesc astfel potrivit sensului istoric, fiindcă vorbesc despre întoarcerea din Babilon și pomenesc despre robia de acolo. Iar potrivit sensului...

Cazul Absalom sau răzvrătirea față de părinți

Și așa cum în teatre vedem fiarele devorând pe unele și fiind ucise de altele, la fel Absalom, care s-a răzvrătit împotriva lui David, a fost ucis de Ioab. Și de un copac înalt a fost spânzurat cel ce s-a înălțat împotriva tatălui. A fost reținut de copac pentru că ramura a luptat împotriva rădăcinii, ramura de ramură a fost legată, ruptă fiind de părinteasca voință; de cap a fost ținut cel ce...

Valoarea Sfintei Scripturi

Cunoașterea dătătoare de mântuire… vine dintr-o succesiune de mărturii din Vechiul și din Noul Testament, începând cu cele ale patriarhilor, legiuitorilor și conducătorilor de oști, continuând apoi cu cele ale judecătorilor și regilor, și evoluând spre vremea profeților, evangheliștilor și apostolilor. Cuvintele lor, conținute în Sfintele Scripturi inspirate, nu sunt de pe pământ, ci din...

Avraam, Isaac, Iacov și Moise

Avraam e marele părinte al multor neamuri; nu s-a aflat unu altul să-i semene în slavă: A păzit legea Celui-Preaînalt, a făcut cu El un legământ, în trupul său și-a scris el legământul și credincios s-a arătat în încercare. Iar Dumnezeu la încredințat prin jurământ că în urmașii lui se vor binecuvânta neamurile, că-l va înmulți ca pulberea pământului, că pe urmașii lui îi va înălța cum stelele și...

Sângele din apele egiptenilor: varianta patristică

Deci nu-i nimic de mirare dacă evreul care a fost crescut în mijlocul unui alt neam rămâne neatins de răul abătut asupra egiptenilor, odată ce și acum se poate vedea ceva la fel. Pentru că în cetățile foarte populate, între cei despărțiți prin idei contrare, unora credința le este o apă limpede și bună de băut, pentru că o sorb ca învățătură dumnezeiască; iar celor ce o înțeleg ca egiptenii, apa...

Broaștele din paturuile egiptenilor: varianta patristică

La fel și neamul broaștelor cel respingător la vedere și gălăgios, cu viață îndoită (amfibie), trăind și în apă și pe uscat, care se târăște și sare și se strecoară prin casele și prin paturile și pe mesele egiptenilor, de viața evreilor nu se atinge. Asemenea neamului broaștelor sunt cugetările rele, aducătoare de stricăciune, din inima murdară a unor oameni, ce-și iau viața din ea ca dintr-un...

Debutul iudaismului timpuriu

O dată plauzibilă, în jurul căreia a început să se cristalizeze iudaismul timpuriu, poate fi anul 167 î.Hr. În această perioadă este consemnată intrarea în Ierusalim a aghiotantului lui Antioh, pe nume Apoloniu (2Mac. 5.24-25), și profanarea Templului de către acesta. Este însă evident că pluralizarea radicală a iudaismului anterior lui Isus, al cărui simptom și rezultat este Isus, își are...

Fericit bărbatul…

Fericit bărbatul care n-a alunecat cu graiul și care nu e îngândurat de tristețea păcatelor! Fericit bărbatul al cărui cuget nu-l osândește și care nu cade în deznădejde. (…) Fericit bărbatul care cugetă înțelepțește și care gândește cu propria-i pricepere, cel ce-n inima lui cugetă la căile înțelepciunii și-i cercetează tainele; o urmărește ca un hăitaș, în căile ei îi stă la pândă; i se...

Ghiță Mocan

Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.