Eticheta

Vechiul Testament

V

Debutul iudaismului timpuriu

O dată plauzibilă, în jurul căreia a început să se cristalizeze iudaismul timpuriu, poate fi anul 167 î.Hr. În această perioadă este consemnată intrarea în Ierusalim a aghiotantului lui Antioh, pe nume Apoloniu (2Mac. 5.24-25), și profanarea Templului de către acesta. Este însă evident că pluralizarea radicală a iudaismului anterior lui Isus, al cărui simptom și rezultat este Isus, își are...

Fericit bărbatul…

Fericit bărbatul care n-a alunecat cu graiul și care nu e îngândurat de tristețea păcatelor! Fericit bărbatul al cărui cuget nu-l osândește și care nu cade în deznădejde. (…) Fericit bărbatul care cugetă înțelepțește și care gândește cu propria-i pricepere, cel ce-n inima lui cugetă la căile înțelepciunii și-i cercetează tainele; o urmărește ca un hăitaș, în căile ei îi stă la pândă; i se...

Dicționar teologic: AMFICȚIONIE

Folosit cu precădere în Grecia antică, amficționia descrie o uniune/asociere de triburi sau orașe-state, grupate întotdeauna în jurul unui sanctuar comun. În afara elementului religios, nimic nu aduna respectivele triburi laolaltă, ba dimpotrivă existau o mulțime de diferențe. După aceeași logică, unii comentatori ai Vechiului Testament s-au referit la cele 12 seminții ale lui Israel cu acest...

„A te lua după vise…”

Nădejdile deșarte și mincinoase sunt pentru omul nemintos, iar visele le dau aripi ploștilor. A te lua după vise e ca și cum ai vrea să prinzi o umbră și să urmărești vântul… Ghicitul, tâlcuirea semnelor și visele sunt lucruri deșarte ca la femeia-n durerile nașterii: inima aiurează. Dacă nu-s trimise, spre cercetare, de la Cel-Preaînalt, nu pune preț pe ele. Căci visele pe mulți i-au dus...

„Marșul destinului înaintând inexorabil”

Evreii erau, mai presus de orice, istorici și Biblia este în mod esențial o scriere istorică de la început până la sfârșit. Evreii și-au dezvoltat capacitatea de a scrie povestiri istorice concise și dramatice cu o jumătate de mileniu înaintea grecilor, și întrucât adăugau permanent elemente noi consemnărilor lor istorice, au ajuns la un simț profund al perspectivei istorice, pe care grecii nu l...

O sămânță aruncată în pământ

Fiecare cuvânt al Scripturii divine îmi pare asemenea unei semințe care, odată aruncată în pământ, renăscută în spic sau în altceva de acest fel, se ramifică înmulțit, și aceasta cu atât mai mult cu cât un agricultor iscusit va dedica mai multă muncă semințelor ori se va bucura de avantajul unui pământ mai fertil. (…) La fel se va întâmpla, dacă va găsi un îngrijitor atent și priceput, și...

SUB SEMNUL LEGĂMÂNTULUI la RVE

Începând de azi (ora 9.00, reluare 21.00), în fiecare joi, Radio Vocea Evangheliei Oradea va transmite o nouă serie de predici intitulată: Sub semnul Legământului. În lungul drum prin pustie, poporul Israel a poposit la muntele Sinai. Se întâmpla devreme, la doar trei luni după trecerea Mării Roșii. Acolo, într-o ambianță teofanică, Dumnezeu le-a dăruit Legea, transformându-i dintr-o populație...

Creștinul și cultura laică

Răsfoind Viața lui Moise, a lui Grigorie de Nyssa (sec. IV), dau peste o alegorie de toată frumusețea. Scriitorul propune relația dintre Moise și fiica lui Faraon (numită de el „împărăteasa”) drept prototip pentru relația dintre creștin și cultura laică. Această femeie fără copii, poate chiar în imposibilitatea de a naște, adoptă, într-o situație providențială, un copil evreu. Deficiența...

Cartea Eclesiastul: jaloane hermeneutice

Înregistrările s-au isprăvit. Au fost peste 30 de dialoguri (a câte jumătate de oră) cu invitatul meu, Dacian Palladi. Eram prieteni dinainte, însă după un asemenea maraton ideatic am devenit și mai apropiați. Am reușit să pătrundem unul în mintea altuia și, împreună, în labirintul cărții Eclesiastul. Acum, ca un fel de epilog, doresc să vă ofer câteva jaloane care mi-au străujit și mie drumul...

Minoritățile Domnului

„Copii ai lui Israel, întoarceți-vă la Domnul, Dumnezeul lui Avraam, lui Isaac și Israel, ca să Se întoarcă și El la voi” – iată mesajul ce-l purtau alergătorii prin țara lui Efraim, Manase și Zabulon (2Cron. 30.6-10). Erau și alte cuvinte, la fel de pline de conținut și provocare, care chemau evreii la pocăință. Ezechia, împăratul cel bun, își dorea o reformă în toată regula, o întoarcere...

Ghiță Mocan

Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.