Eticheta

Vasile cel Mare

V

„Cartea Psalmilor este o vistierie obștească de învățături bune”

Cartea Psalmilor a cuprins în sine ceea ce este folositor din toate: profețește cele viitoare, ne aduce aminte de faptele istorice, dă legi pentru viață, ne învață cele care trebuie făcute. Astfel încât, ca să spun pe scurt, Cartea Psalmilor este o vistierie obștească de învățături bune, descoperind fiecăruia, după sârguința lui, ceea ce i se potrivește. Căci tămăduiește rănile vechi ale...

„Nimeni nu e îmbufnat”

Să primim, așadar, și noi această bucurie în inimile noastre! Căci această bucurie o binevestesc îngerii păstorilor. Cu magii să ne închinăm, cu păstorii să slăvim, cu îngerii să dănțuim „că ni S-a născut azi Mântuitor, Care este Hristos Domnul. Dumnezeu este Domnul și S-a arătat nouă” nu în înfățișarea lui de Dumnezeu, ca să nu sperie pe cel neputincios, ci în înfățișarea robului, ca să...

Patimile precum iarba

Cât timp sufletul este îngropat în patimile pământești, patimile lui răsărind ca iarba din dorința trupului se răspândesc, avându-și existența unele prin altele și apărând una peste alta. După cum iarba este cea mai prolifică dintre plante și niciodată creșterea ei nu încetează, ci întotdeauna sfârșitul primei existențe se face începutul celei următoare, asemenea este și firea păcatelor: urmează...

Învierea Lui și botezul nostru

Să omorâm cugetul trupului, care nu poate să se supună legii lui Dumnezeu, ca să se nască în noi puternic cugetul Duhului, prin Care ia naștere viața și pacea. Să ne înmormântăm cu Hristos, Care a murit pentru noi, ca să și înviem împreună cu Cel ce ne-a adus învierea. Pentru fiecare din faptele din viață este potrivit un anumit timp; un anumit timp pentru somn, un anumit timp pentru veghe; un...

Ceasul al unsprezecelea

Ești tânăr? Întărește-ți tinerețea cu frâul botezului! Ai trecut de floarea vârstei? Nu-ți păgubi strânsura, nu pierde talismanul, nu cugeta despre ceasul al unsprezecelea ca despre ceasul cel dintâi! Chiar cel care începe viața se cuvină să aibă înaintea ochilor sfârșitul vieții sale. Dacă un doctor ți-ar făgădui să te facă, prin operații și noi medicamente, tânăr din bătrân cum ești, n-ai dori...

„Vezi să nu faci făgăduințe care depășesc hotarele vieții tale! ”

Să omorâm cugetul trupului, care nu poate să se supună legii lui Dumnezeu, ca să se nască în noi puternic cugetul Duhului, prin Care ia naștere viața și pacea. Să ne înmormântăm cu Hristos, Care a murit pentru noi, ca să și înviem împreună cu Cel ce ne-a adus învierea. Pentru fiecare din faptele din viață este potrivit un anumit timp; un anumit timp pentru somn, un anumit timp pentru veghe; un...

Eșuând aproape de țărm

Toți câți mergem pe calea evanghelică suntem niște neguțători care, prin săvârșirea poruncilor, neguțătorim pentru noi dobândirea bunătăților cerești. Trebuie, deci, să ne adunăm multă și felurită bogăție cerească, dacă nu voim să fim rușinați atunci când ni se va cere să arătăm ce am lucrat, ca cei ce au primit talanții, și nici să auzim spunându-ni-se: „Slugă vicleană și leneșă”. Să încărcăm...

Dulcea otravă a răzbunării

Nu vindecați răul cu rău și nici nu vă luați la întrecere în a vă nenoroci unul pe altul! În întrecerile în rău, biruitorul este cel mai nefericit, că el pleacă de pe câmpul de luptă mai plin de păcate. Nu plăti, deci, răul cu rău și nici nu răsplăti o datorie rea cu una mai rea. Te-a insultat cineva când era mânios? Potolește răul prin tăcere! Faci așa? Nu! Dimpotrivă, primești ca pe un șuvoi...

Despre invidie

Nu se naște în sufletele oamenilor o patimă mai pierzătoare decât invidia; supără foarte puțin pe cei din jur, dar pricinuiește în primul loc un rău personal celui stăpânit de această patimă. După cum rugina mănâncă fierul, tot așa invidia roade sufletul invidiosului. Dar, mai bine spus, după cum viperele, potrivit spuselor oamenilor, mănâncă, la nașterea lor, pântecele care le-a zămislit, tot...

Despre caracterul imprevizibil al vieții

După cum nu e cu putință ca marea să rămână mult timp în aceeași stare, că acum este liniștită și nemișcată și după puțin timp în aceeași stare, că acum este liniștită și nemișcată și după puțin timp o vezi frământată de furia vânturilor, sălbăticită și clocotitoare din pricina furtunilor, dar apoi o profundă liniște o stăpânește, tot așa și situațiile din viață se întorc ușurință când într-o...

Ghiță Mocan

Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.