“Iarna. Cuprindere albă, îngheţată, ascundere a necurăţiilor lumii şi ale sufletului sub aşternutul curat, neutru, egalizator – precum cel al începuturilor –, retragere în căldura căminului, însingurare şi rabatere spre jăratecul sufletului, meditare, timp pentru sondarea adâncimilor sufleteşti, adiere a poveştilor copilăriei, vine-vine Moş Crăciun, mâine anul se-nnoieşte, suspendare a timpului...
Fotografia redă frenezia de la malul mării, cândva în perioada interbelică. Încă se păstra trend-ul începutului de secol (XX), iar ținutele sunt aproape la fel ca pe stradă, la promenadă. Copiii se bucurau de cea mai mare libertate, am putea spune. Zglobii și fericiți, micuții se putea bălăci în apă sau puteau face castele de nisip. Părinții (și eventual bunicii) sunt mult mai sobri. Pălăriile...
Iată-ne în zorii lunii a șaptea, după calendarul gregorian. De fapt, în calendarul roman, iulie era a V-a lună (anul începea cu martie). Grecii o numeau Hekatombaion; romanii îi spuneau Quintilis (pentru că era a cincea). Numele actual vine de la Iulius Cezar, care s-a născut în această lună. Și astfel, dintr-o considerație imensă, această lună a preluat numele personajului. Evenimentul însă a...