Biserica lui Hristos este martoră la sfârșitul tuturor lucrurilor. Ea trăiește din sfârșit, gândește la sfârșit, acționează întru sfârșit, își proclamă mesajul după sfârșit. Noul este adevăratul sfârșit al vechiului; noul, însă, este Hristos. Hristos este sfârșitul celor vechi. Nu continuarea, nu scopul, nu finalizarea în conformitate cu vechiul, ci sfârșitul și, prin urmare, noul. Biserica...
Căderea și implicațiile ei
Adam a avut din belșug harul lui Dumnezeu, dar nu așa cum îl au păcătoșii astăzi. Harul care i s-a dat lui nu includea o confirmare a perseverării în bine, ci alegerea dintre bine și rău a fost lăsată în seama liberului său arbitru. Îngerii au fost și ei creați astfel încât același act al creației care le-a alcătuit firea i-a înzestrat și cu har; dar și ei erau capabili de cădere. Totuși, acest...
Evanghelicul și patristica: o întâlnire necesară
Teologia primelor secole (exceptând cărțile canonice) este intimidantă mai ales pentru evanghelici. Proveniți – la prima sau a doua generație – din mediul bisericilor istorice (Ortodoxă sau Catolică), mulți dintre noi avem o relație delicată cu scrierile așa-numiților Părinți ai Bisericii. Faptul acesta are avantaje și dezavantaje. Dintre avantaje am putea menționa un atașament mai...