Eticheta

teologi români

t

Căsătoria și Providența divină

Valoarea căsătoriei este exact aceea a vieții însăși. Din acest motiv căsătoria nu poate să reprezinte pentru Providența divină un spațiu gol. Dumnezeu nu se izolează, retrăgându-se dincolo de un hotar ce L-ar separa în mod absolut de lume, ci, dimpotrivă, Își desfășoară lucrarea proniatoare între tema cosmică și tema istorică, întreținând aprinsă pe vatra căminului conjugal flacăra iubirii...

Ingredientele dăruirii de sine

Ceea ce îmi face bucurie în comuniunea cu celălalt nu e ceea ce îmi dă deosebit de el însuși, ci el însuși prezent în tot ce-mi dă. Persoana însăși e viață pentru altă persoană. Totuși, în această dăruire reciprocă persoana nu se confundă cu cealaltă persoană. În acest caz, n-ar mai avea bucurie una de alta. Dacă în existența supremă n-ar fi această bucurie a dăruirii reciproce dintre Persoană și...

„Fără Biblie, niciodată omenirea n-ar fi posedat acel ceva din înțelepciunea Dumnezeirii, care-i dă puterea de-a evolua spre destinele nebănuite ale desăvârșirii.”

Sunt în viața poporului nostru momente care merită să fie așternute pe hârtie nu numai pentru a servi ca obiect material unui meticulos colecționar de adate mai mult sau mai puțin vrednice să fie pomenite, ci pentru că ele sunt expresia unei îndatoriri lăuntrice. Ceea ce a realizat anul 1688 a fost o trebuință de ordin lăuntric a unui neam întreg. Satisfacerea acestei cereri fu prilejul...

Botezul lui Isus – semnul solidarității cu noi

Hristos pune prin botezul Său temelia botezului nostru, sau e Cel dintâi care dă ca om acest sens botezului lui Ioan. Nașterea prin botez restabilește pe om în starea primordială, pe care ar fi menținut-o Adam și ar fi moștenit-o urmașii săi, dacă n-ar fi căzut în păcatul originar. (…) Fără să Se facă El însuși păcătos printr-o naștere întru totul identică cu a noastră, El ia răspunderea...

„Lasă, Clara, lasă…”

Replica de mai jos e „culeasă” din romanul autobiografic Trei ceasuri în iad, de Antonie Plămădeală. Publicat în anul 1970 și aflat acum la cea de-a patra ediție (Sophia, București, 2013), acest testament literar continuă să impresioneze și să educe. Clara, medic de profesie, este o logodnică îndoliat după ce-și îngropase logodnicul (pe Adam), iar doamna Adam este mama neconsolată a acestei...

Ne adunăm sau ne risipim pe noi înșine?

Datorită puterii lui Hristos, și oamenii pot păși pe calea lucrării Lui de unificare. Omul credincios se unifică mai întâi pe sine însuși, depășind dezbinarea dintre suflet și trup și dintre diversele sale tendințe. Aceasta se realizează prin întărirea spiritului, care echivalează cu o eliberare a trupului și a spiritului de patimile care slăbesc pe om și-l dezbină în sine însuși și în...

Bolile dogmatismului (1)

Într-un mod paradoxal, cea mai gravă maladie a teologiei pare a fi idolatria. Spunem „în mod paradoxal” deoarece obiectul ei sunt chiar dogmele. Nimic nou sub soare! Sfântul Grigore de Nyssa își avertiza confrații întru credință asupra acestei ispite gnoseologice: conceptele despre Dumnezeu pot deveni idoli. Cum poate fi identificată pomenita maladie? Relativ simplu: urmând comportamentul...

Naturalețea Evangheliilor

Nu se vede în Evanghelii nicio tendință de construire a unui chip al lui Hristos cu ajutorul fanteziei. Viața, cuvintele, faptele lui Iisus sunt redate cu mijloacele cele mai simple cu putință, fără nicio țâșnire de entuziasm voit. Există apoi o uimitoare consonanță de fond în descrierea chipului lui Iisus din Evanghelii, deși în unele detalii și mijloace de exprimare autorii lor manifestă...

Exercițiu de neuitare: Nicolae Steinhardt

La 30 martie 1989 se stingea unul dintre cei mai mari gânditori creștini ai secolului XX: Nicolae Steinhardt. N-avea să mai prindă Revoluția, ci evreul devenit creștin pleacă dintre noi în urma unei angine pectorale agravate. Trecuse deja prin multe schimbări de-a lungul vieții, de la îmbrățișarea monahismului la suferința întru Hristos. Steinhardt s-a născut la 29 iulie 1912 în comuna...

Exercițiu de neuitare: Nichifor Crainic

La 20 august 1972 se stingea din viață Nichifor Crainic. La Mogoșoaia (lângă București), în plină perioadă comunistă, ne părăsea unul dintre cei mai mari teologi, scriitori, poeți și filozofi ai momentului. Fiul lui Nedelea Dobre, un țăran de pe apa Neajlovului, si al celei numite „Zana”, el a deprins de la aceștia cele dintâi valori creștine. Dupa primele clase făcute la scoala din...

Ghiță Mocan

Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.