Eticheta

teologi ortodocși

t

Învierea și Duhul

Moartea biologică și toate morțile parțiale care o precedă sunt de acum doar treceri spre Înviere, pentru că moartea spirituală, care le înglobează și pe care acestea o simbolizează, este desființată. De acum totul are sens, un sens veșnic. (…) Viața, lumina, Duhul țâșnesc de acum chiar prin moartea noastră, chiar prin neliniștea noastră. Mai adânc decât revolta sau decât disperarea noastră...

Casă, dulce casă!

Gândul acasă mă bucură atât de mult! Toate casele cu oamenii trăind dincolo de ferestrele luminate îmi dau un sentiment de bucurie. Mi-ar plăcea să intru în fiecare dintre ele, să le simt unicitatea și căldura. De fiecare dată când văd un bărbat sau o femeie îndreptând-se cu sacoșele pline spre casă, mă gândesc: merg spre casă, către viața adevărată, iar eu mă simt bine pentru că îmi par...

„Doar ca bucurie Biserica a biruit în lume!”

În această lume Hristos a fost respins. El era expresia desăvârșită a vieții așa cum a voit-o Dumnezeu. Viața fragmentată a lumii a fost unificată în viața Lui; el era bătaia inimii acestei lumi, și lumea L-a omorât. Dar în acel act ucigaș, lumea însăși a murit. Ea a pierdut ultima șansă de a deveni raiul pentru care Dumnezeu a creat-o. Noi putem continua să producem bunuri materiale noi și mai...

Despre unicitatea familiei, a rugăciunii și a lecturii

Casa și familia constituie cea dintâi și cea mai importantă arie a vieții creștine, a aplicării principiilor creștine la viața de  zi cu zi. Nu școala, nici chiar biserica, ci casa, căminul constituie, cu siguranță, adevăratul stil și spirit al vieții de familie, care ne conturează viziunea asupra lumii, care formează în noi acea orientare fundamentală de care putem să nici nu fim conștienți...

Dificultățile pocăinței

Cultura în care trăim azi și care formează viziunea lumii noastre exclude, de fapt, conceptul de păcat. Pentru că, dacă păcat este, mai întâi de toate, căderea omului de la o incredibil de înaltă altitudine, respingerea de către om a „înaltei sale chemări”, ce pot însemna toate acestea într-o cultură care ignoră și neagă acea „înaltă altitudine” și acea „chemare” și-l definește pe om nu de undeva...

Despre tihnă (mai ales pentru slujitori)

Vești zguduitoare despre căderea nervoasă suferită de părintele N. Așadar, simptomele pe care le observasem cu trei săptămâni în urmă erau adevărate. Mi-e teamă că motivul este cât se poate de evident: „s-a îngropat în activitate”. Omul devine incapabil de a vedea lucrurile în perspectivă, de a se detașa, de a îndepărta neliniștea și lucrurile mărunte care îi împovărează viața și îi pot devora...

H.-R. Patapievici despre Andrei Scrima (1925-2000)

Consecință firească a unei relații de mentorat, H.-R. Patapievici vorbea cândva despre „Hermeneutica Părintelui Scrima”. Textul cu pricina prefațează lucrarea: Duhul Sfânt și unitatea Bisericii, Anastasia, București, 2004 – una dintre cele mai interesante analize asupra unui subiect mereu actual. Cine nu s-ar simți măgulit de-o asemenea receptare? Când construia un discurs, părintele Scrima...

Mândria și păcatele trupești

Toate păcatele izvorăsc din două surse: trup și mândrie, dintre care mândria este cea mai cumplită (întrucât ea a doborât puterile îngerești). Creștinii și-au concentrat atenția, „pasiunea” lor religioasă asupra trupului. Ei știu cât de ușor este să cazi în mândrie. Mândria spirituală (adevăr, spiritualitate, maximalism) este cea mai înfiorătoare. Dificultatea luptei împotriva mândriei constă în...

O altfel de modernitate

Discursurile adesea contradictorii asupra lumii în care trăim ne furnizează mai multe dileme decât certitudini. Criticii ultimelor secole adună de la un an la altul mai multe argumente în favoarea decăderii. Cât despre realitatea înconjurătoare, nu facem decât să constatăm cele deja elaborate. Simțim, fără să vrem, că ne îndreptăm spre vremuri sumbre, unde noțiuni ca Dumnezeu, credință, iubire...

Isus și Samariteanca: istoria unui duel

Întâlnirea lui Hristos cu samarineanca, aşa cum e relatată de Sfântul Apostol Ioan (In 4, 4-26) – nu altminteri decât a lui Iacov cu îngerul Domnului (Fc 32, 24 şi urm.) –, este prezentarea unui duel. Analogia între cele două ciocniri e izbitoare: atât Iacov, cât şi femeia din Sihar au ceea ce psihologii numesc personalitate marcantă şi nu-s nici unul, nici cealaltă de ieri, de alaltăieri pe...

Ghiță Mocan

Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.