Eticheta

teologi ortodocși

t

Individ, comunitate, umanitate

Apariția omului duhovnicesc în Hristos e centrul istoriei universale. Sfârșitul sau scopul acestei istorii este apariția unității duhovnicești. Lumea veche gravita spre omul duhovnicesc, lumea nouă gravitează spre umanitatea duhovnicească, adică spre acel „Hristos să ia chip în toți” (Gal. 4.19). Acest scop e atins pe două căi: pe calea desăvârșirii personale și pe calea ameliorării relațiilor...

„Lasă, Clara, lasă…”

Replica de mai jos e „culeasă” din romanul autobiografic Trei ceasuri în iad, de Antonie Plămădeală. Publicat în anul 1970 și aflat acum la cea de-a patra ediție (Sophia, București, 2013), acest testament literar continuă să impresioneze și să educe. Clara, medic de profesie, este o logodnică îndoliat după ce-și îngropase logodnicul (pe Adam), iar doamna Adam este mama neconsolată a acestei...

Ne adunăm sau ne risipim pe noi înșine?

Datorită puterii lui Hristos, și oamenii pot păși pe calea lucrării Lui de unificare. Omul credincios se unifică mai întâi pe sine însuși, depășind dezbinarea dintre suflet și trup și dintre diversele sale tendințe. Aceasta se realizează prin întărirea spiritului, care echivalează cu o eliberare a trupului și a spiritului de patimile care slăbesc pe om și-l dezbină în sine însuși și în...

Valoarea Sfintei Scripturi

Cunoașterea dătătoare de mântuire… vine dintr-o succesiune de mărturii din Vechiul și din Noul Testament, începând cu cele ale patriarhilor, legiuitorilor și conducătorilor de oști, continuând apoi cu cele ale judecătorilor și regilor, și evoluând spre vremea profeților, evangheliștilor și apostolilor. Cuvintele lor, conținute în Sfintele Scripturi inspirate, nu sunt de pe pământ, ci din...

Cuvânt și faptă

Cât de frumos este ca omul să devină teologie. Atunci orice face, și înainte de toate ceea ce face în mod spontan (și numai ceea ce este spontan) este adevărat, mărturisește și vorbește despre faptul că Fiul și Cuvântul lui Dumnezeu S-a întrupat… Această viață și mărturie teologică sunt o binecuvântare care îndulcește viața omului. E o hrană ce se taie și se dă celuilalt. E ca o băutură ce...

Naturalețea vieții duhovnicești

Nu trebuie să uităm însă că în viața duhovnicească există o desfășurare naturală și funcționează legi inamovibile. Când un popor, o lume întreagă, suferă cu răbdare ca un om; când nimeni nu acuză pe altul pentru suferințele sale; când nu devine arogant și nu ajunge la insulte, ci așteaptă cu răbdare; atunci primește drept răsplată o odihnă interioară. Din multa lui durere și din căutare se naște...

Evanghelie și dogmă

Evenimentele de la Întrupare până la Înălțare și Cincizecime aduc în lume Biserica în calitate de comunitate liturgică, având conștiință și articulare treimică în unitatea ei… Această nouă familie – Trup al lui Hristos și Comuniune a Duhului Sfânt – a scris Evanghelia, care nu este o expunere sistematică a învățăturii creștine, tocmai pentru că nu e vorba de o doctrină. Isus n-a lăsat un...

Rugăciunea săptămânii (100)

Nu vreau, nu doresc să trăiesc mult. Vreau să trăiesc cu Tine. Mult, viu și nesfârșit ești Tu. Vino și fă voia Ta întru mine. Vino când vrei și când socotești Tu. Vino ca o adiere, ca o binecuvântare, dacă socotești astfel. Vino ca un fulger al încercării și arde-mi ființa, dacă crezi că așa trebuie. Știu că ceea ce va urma vizitei Tale, în orice fel ai veni, va fi ceea ce îmi doresc cel mai...

Căderea și implicațiile ei

Adam a avut din belșug harul lui Dumnezeu, dar nu așa cum îl au păcătoșii astăzi. Harul care i s-a dat lui nu includea o confirmare a perseverării în bine, ci alegerea dintre bine și rău a fost lăsată în seama liberului său arbitru. Îngerii au fost și ei creați astfel încât același act al creației care le-a alcătuit firea i-a înzestrat și cu har; dar și ei erau capabili de cădere. Totuși, acest...

Ca o mireasă ce aleargă spre mirele ei!

Tu ești singurul eveniment al vieții mele. O, făclie a sufletului meu. Când copilul se află în brațele mamei sale, pentru el nu mai există evenimente. Când mireasa aleargă să-și întâmpine mirele, ea nu vede florile de pe pajiște, și nu aude nici bubuiturile furtunii, nici nu adulmecă mireasma chiparoșilor și nici nu simte prezența fiarelor sălbatice – ea vede doar chipul mirelui ei; ea aude doar...

Ghiță Mocan

Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.