Nu-i stă în putință și niciodată nu-i va sta ființei care se numește om să învingă moartea. Însă, cea ce este cu neputință pentru om, s-a arătat a fi cu putință la Dumnezeu-Omul. Da, Dumnezeu-Omul a învins moartea. Prin ce anume? Prin Învierea și prin biruința Sa a dezlegat blestemata problemă a morții; nu a rezolvat-o teoretic, abstract a priori (înainte de evenimentul Învierii), ci prin datum...
În textele creștine timpurii vedem transformarea zilelor de miercuri și vineri în zile de post. Acest fapt ridică două întrebări: una privind motivul pentru diferențierea acestor zile; cealaltă privind ritmul și semnificația postirii în Tradiția timpurie. Până foarte recent a existat opinia larg răspândită că aceste zile au fost stabilite în opoziție cu zilele de post iudaic – luni și joi ...
Sărbătoarea Nașterii Domnului a luat ființă în primele veacuri ale Bisericii primare, fiind stimulată și de referatul biblic al Sfinților Evangheliști Matei și Luca, dar și de dezvoltarea anului liturgic, după un model hristologic bine definit, care lua evenimentele din viața Mântuitorului ca puncte de reper liturgic și ceremonial. Creștinarea treptată a calendarelor păgâne nu a alterat sensul...
Prin conceperea sa, copilul este îmbinarea celor doi părinți și a celor patru bunici, a celor opt străbunici și a celor șaisprezece, să le zicem tot străbunici, până la al treilea neam, de la care se poate observa o moștenire directă. Și ceilalți înaintași își dau partea lor de zestre, cu unele influențe, însă din ce în ce mai mică. E de observat, astfel, cât de mult beneficiază copiii de...
Nu ne va cere Dumnezeu socoteală pentru că n-am fost prea inteligenți, dar ne va cere socoteală dacă n-am făcut efortul de a învăța, de a ne lumina, de a întreba, de a cunoaște scripturile. Nu ne va cere Dumnezeu socoteală pentru că suntem bărbați sau femei, dar ne va cere socoteală de felul cum, într-o situație sau alta, am împlinit poruncile date fiecăruia în parte, cu privire la îmbrăcăminte...
Există o risipă neliniștitoare în frumos, ceva nesăbuit în felul cum se risipește în situațiile cele mai atroce; suavitatea sa alinătoare pare adeseori să facă suportabile circumstanțele cele mai intolerabile: un sat distrus de ciumă poate fi așezat în umbra unei splendide culmi muntoase; calmul marmorean al unui copil mort de curând de meningită poate fi un tablou izbitor; câmpurile de execuție...
Opera răscumpărătoare a Mântuitorului începe cu Întruparea, continuă cu moartea și Învierea Sa cea de a treia zi și se încununează cu Înălțarea Sa la cer. Înălțarea lui Hristos cu Trupul la cer și șederea Lui de-a dreapta Tatălui înseamnă ridicare Lui ca om la treapta de supremă eficacitate asupra celor ce cred… Cu toate că S-a înălțat la cer, sălășluiește totodată în intimitatea celor ce s...
„Aștept” sau „Aștept cu nerăbdare”, aceasta indică transformarea credinței mele într-o stare activă care pătrunde ființa mea lăuntrică și îmi definește viața într-un fel sau altul. Cred și, prin urmare, aștept. Caut spre cele în care cred. Așteptarea este aici dezvăluită ca orientare a credinței, ca o lucrare a credinței, iar credința este dezvăluită ca sursa aceste așteptări. Cuvântul „Aștept”...
Continuare de AICI și AICI: Sufletul va trebui să se întoarcă la sărăcia lui dintâi, adică acolo unde credea că era o sărăcie, să înțeleagă că sărăcia lui era frumusețea lui, era dumnezeirea lui, era anticamera cerului. Să facă o mișcare de întoarcere sau, altfel spus, o mișcare circulară. De ce spun circulară, atâta vreme cât o mișcare care poate să fie și rectilinie?! O mișcare rectilinie e...
Continuare de AICI: Avem acum sufletul zguduit, sufletul respins, deranjat, care e încuiat între cei patru pereți și nu mai vede nimic. Acest suflet se gândește să rupă bariera, să rupă zidurile între care viețuiește și să se unească cu Dumnezeu. Cum va trebui să înainteze? Nu există „trebuie”. Nu există „trebuie” în viața creștină. „Trebuie” e o emanație a minții. Pe „trebuie” îl emit ca o...