Eticheta

teologi ortodocși

t

Ingredientele dăruirii de sine

Ceea ce îmi face bucurie în comuniunea cu celălalt nu e ceea ce îmi dă deosebit de el însuși, ci el însuși prezent în tot ce-mi dă. Persoana însăși e viață pentru altă persoană. Totuși, în această dăruire reciprocă persoana nu se confundă cu cealaltă persoană. În acest caz, n-ar mai avea bucurie una de alta. Dacă în existența supremă n-ar fi această bucurie a dăruirii reciproce dintre Persoană și...

Dragoste, nu egalitate!

Egalitatea este bazată pe negarea oricăror distincții, dar pentru că ele există, dorința de egalitate ne cere să ne opunem acestora, să impunem egalitatea oamenilor și, ce este și mai rău, refuzarea acestor distincții care sunt esența vieții. Persoana – bărbat sau femeie – care tânjește după egalitate este deja golită și impersonală, deoarece o personalitate este alcătuită din ceea ce o distinge...

„Există o supraabundență de Tine, Doamne!”

Există o supraabundență de Tine, o, Doamne, răsuflarea mea, de aceea oamenii nu Te văd. Tu ești mult prea vădit, o, Doamne, suspinul meu, și de aceea atenția oamenilor e abătută de la Tine și îndreptată spre urșii polari, spre rarități aflate la distanță. Tu Îi slujești pe slujitorii Tăi prea mult, dulcea mea credincioșie, de aceea Tu ești supus disprețului. Tu Te ridici spre a aprinde soarele...

Frumusețea cea dintâi…

O, Domnul meu și Creatorul meu, readu-l pe om la frumusețea cea dintâi, cu care l-ai creat. Acest fel de om nu este lucrul mâinilor Tale. Acest soi de om s-a creat el singur pe sine. Numele său este boală – cum poate să fi existat vreodată boala în mâinile Tale? Numele lui este teamă – cum ar putea vreodată teama să izvorască din Cel Netemător? Numele său este rea voință – cum ar putea vreodată...

„Dacă ai auzit vreodată pe cineva bârfind, îngroapă bârfa!”

Clevetirea – care e însăși glasul judecării – se lecuiește temeinic prin stăpânirea cugetelor, din care și vine judecata. Cugetele trebuie supravegheate și alungate mai înainte de a se urca în minte, de când bat la poarta inimii și a simțirii; să ne închidem, adică, ochii în fața greșelilor aproapelui, să ne astupăm urechile la orice grăire de rău despre el. Iar dacă, din nebăgare de seamă, prin...

Europa și America în oglindă

După o zi plină în care am conferențiat la universitate, sunt, în sfârșit, singur. Mă gândesc: ce găsești în Europa și lipsește cu desăvârșire în America? Și, mai personal, ce mă atrage din America spre Europa și din Europa înapoi spre America? De obicei, se răspunde. Europa este cultură, rădăcini, tradiții. Acest răspuns este incomplet, unilateral, simplificat și incorect. Aș zice că în America...

„Am primit deja de la viață tot ce mi-am dorit; am învățat tot ce doream să învăț”

În timp ce mă plimbam, am discutat împreună cu L. despre bătrânețe și moarte. I-am spus că mi se pare uneori că am primit deja de la viață tot ce mi-am dorit; am învățat tot ce doream să învăț. Acesta este începutul bătrâneții și, crede eu, timpul pregătirii pentru moarte. Nu printr-o concentrare asupra morții, ci, din contră, prin purificarea rațiunii, a gândirii, a inimii, a contemplației și...

Botezul Domnului – premisa unei regenerări

Dacă Botezul reprezintă un moment crucial în existența terestră a lui Hristos, el constituie, în același timp, preludiul la lucrarea de răscumpărare a omului și a creației, deoarece prin acest act Mântuitorul prefigurează jertfa Sa. Acceptând să Se cufunde în Iordan, în semn de solidaritate cu omenirea ce zăcea sub povara păcatului, Hristos l-a îngopat pe vechiul Adam și a început astfel zidirea...

Botezul lui Isus – semnul solidarității cu noi

Hristos pune prin botezul Său temelia botezului nostru, sau e Cel dintâi care dă ca om acest sens botezului lui Ioan. Nașterea prin botez restabilește pe om în starea primordială, pe care ar fi menținut-o Adam și ar fi moștenit-o urmașii săi, dacă n-ar fi căzut în păcatul originar. (…) Fără să Se facă El însuși păcătos printr-o naștere întru totul identică cu a noastră, El ia răspunderea...

Individ, comunitate, umanitate

Apariția omului duhovnicesc în Hristos e centrul istoriei universale. Sfârșitul sau scopul acestei istorii este apariția unității duhovnicești. Lumea veche gravita spre omul duhovnicesc, lumea nouă gravitează spre umanitatea duhovnicească, adică spre acel „Hristos să ia chip în toți” (Gal. 4.19). Acest scop e atins pe două căi: pe calea desăvârșirii personale și pe calea ameliorării relațiilor...

Ghiță Mocan

Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.