Clevetirea – care e însăși glasul judecării – se lecuiește temeinic prin stăpânirea cugetelor, din care și vine judecata. Cugetele trebuie supravegheate și alungate mai înainte de a se urca în minte, de când bat la poarta inimii și a simțirii; să ne închidem, adică, ochii în fața greșelilor aproapelui, să ne astupăm urechile la orice grăire de rău despre el. Iar dacă, din nebăgare de seamă, prin...
După o zi plină în care am conferențiat la universitate, sunt, în sfârșit, singur. Mă gândesc: ce găsești în Europa și lipsește cu desăvârșire în America? Și, mai personal, ce mă atrage din America spre Europa și din Europa înapoi spre America? De obicei, se răspunde. Europa este cultură, rădăcini, tradiții. Acest răspuns este incomplet, unilateral, simplificat și incorect. Aș zice că în America...
În timp ce mă plimbam, am discutat împreună cu L. despre bătrânețe și moarte. I-am spus că mi se pare uneori că am primit deja de la viață tot ce mi-am dorit; am învățat tot ce doream să învăț. Acesta este începutul bătrâneții și, crede eu, timpul pregătirii pentru moarte. Nu printr-o concentrare asupra morții, ci, din contră, prin purificarea rațiunii, a gândirii, a inimii, a contemplației și...
Dacă Botezul reprezintă un moment crucial în existența terestră a lui Hristos, el constituie, în același timp, preludiul la lucrarea de răscumpărare a omului și a creației, deoarece prin acest act Mântuitorul prefigurează jertfa Sa. Acceptând să Se cufunde în Iordan, în semn de solidaritate cu omenirea ce zăcea sub povara păcatului, Hristos l-a îngopat pe vechiul Adam și a început astfel zidirea...
Hristos pune prin botezul Său temelia botezului nostru, sau e Cel dintâi care dă ca om acest sens botezului lui Ioan. Nașterea prin botez restabilește pe om în starea primordială, pe care ar fi menținut-o Adam și ar fi moștenit-o urmașii săi, dacă n-ar fi căzut în păcatul originar. (…) Fără să Se facă El însuși păcătos printr-o naștere întru totul identică cu a noastră, El ia răspunderea...
Apariția omului duhovnicesc în Hristos e centrul istoriei universale. Sfârșitul sau scopul acestei istorii este apariția unității duhovnicești. Lumea veche gravita spre omul duhovnicesc, lumea nouă gravitează spre umanitatea duhovnicească, adică spre acel „Hristos să ia chip în toți” (Gal. 4.19). Acest scop e atins pe două căi: pe calea desăvârșirii personale și pe calea ameliorării relațiilor...
Replica de mai jos e „culeasă” din romanul autobiografic Trei ceasuri în iad, de Antonie Plămădeală. Publicat în anul 1970 și aflat acum la cea de-a patra ediție (Sophia, București, 2013), acest testament literar continuă să impresioneze și să educe. Clara, medic de profesie, este o logodnică îndoliat după ce-și îngropase logodnicul (pe Adam), iar doamna Adam este mama neconsolată a acestei...
Datorită puterii lui Hristos, și oamenii pot păși pe calea lucrării Lui de unificare. Omul credincios se unifică mai întâi pe sine însuși, depășind dezbinarea dintre suflet și trup și dintre diversele sale tendințe. Aceasta se realizează prin întărirea spiritului, care echivalează cu o eliberare a trupului și a spiritului de patimile care slăbesc pe om și-l dezbină în sine însuși și în...
Cunoașterea dătătoare de mântuire… vine dintr-o succesiune de mărturii din Vechiul și din Noul Testament, începând cu cele ale patriarhilor, legiuitorilor și conducătorilor de oști, continuând apoi cu cele ale judecătorilor și regilor, și evoluând spre vremea profeților, evangheliștilor și apostolilor. Cuvintele lor, conținute în Sfintele Scripturi inspirate, nu sunt de pe pământ, ci din...
Cât de frumos este ca omul să devină teologie. Atunci orice face, și înainte de toate ceea ce face în mod spontan (și numai ceea ce este spontan) este adevărat, mărturisește și vorbește despre faptul că Fiul și Cuvântul lui Dumnezeu S-a întrupat… Această viață și mărturie teologică sunt o binecuvântare care îndulcește viața omului. E o hrană ce se taie și se dă celuilalt. E ca o băutură ce...