Eticheta

teologi moderni

t

Căsătoria și Providența divină

Valoarea căsătoriei este exact aceea a vieții însăși. Din acest motiv căsătoria nu poate să reprezinte pentru Providența divină un spațiu gol. Dumnezeu nu se izolează, retrăgându-se dincolo de un hotar ce L-ar separa în mod absolut de lume, ci, dimpotrivă, Își desfășoară lucrarea proniatoare între tema cosmică și tema istorică, întreținând aprinsă pe vatra căminului conjugal flacăra iubirii...

Ingredientele dăruirii de sine

Ceea ce îmi face bucurie în comuniunea cu celălalt nu e ceea ce îmi dă deosebit de el însuși, ci el însuși prezent în tot ce-mi dă. Persoana însăși e viață pentru altă persoană. Totuși, în această dăruire reciprocă persoana nu se confundă cu cealaltă persoană. În acest caz, n-ar mai avea bucurie una de alta. Dacă în existența supremă n-ar fi această bucurie a dăruirii reciproce dintre Persoană și...

Dragoste, nu egalitate!

Egalitatea este bazată pe negarea oricăror distincții, dar pentru că ele există, dorința de egalitate ne cere să ne opunem acestora, să impunem egalitatea oamenilor și, ce este și mai rău, refuzarea acestor distincții care sunt esența vieții. Persoana – bărbat sau femeie – care tânjește după egalitate este deja golită și impersonală, deoarece o personalitate este alcătuită din ceea ce o distinge...

Vechiul Testament văzut prin lentilă

Sfânta Scriptură se pretează, din punct de vedere metodic, unor abordări dintre cele mai diverse. Poți privi spre text prin multe lentile. Vechiul Testament, ca parte consistentă a ei, nu se sustrage acestui demers, iar studiile de specialitate au arătat-o cu prisosință. Bogăția de idei, stiluri și personaje transformă această parte a Bibliei într-un univers deopotrivă istoric și spiritual. Pe...

Viața omului: iubire sau idol?

Gândul la moarte și la viața de după moarte nu trebuie să ne distragă de la această viață, ci să aprofundeze această viață; acest gând nu trebuie să ne găsească absenți spiritual, ci să ne facă total prezenți, el nu trebuie să ne răpească participarea, ci să ne facă total capabili de iubire. Eliminarea oricărui gând la moarte și un asemenea stil de viață, ca și cum am avea timp nesfârșit la...

„Ce-ar fi iubirea fără veșnicie?”

Iubirea învie tot ce atinge. Moartea îi este soră și slujitoare: coasa ei pregătește jerba pe care iubirea o va culege în eternitate. Nu te îndoiești că ești iubită așa cum nu te îndoiești că vei muri. Ce-ar fi iubirea fără veșnicie? Dar ce ar fi veșnicia fără iubire? Numai iubirea poate împlini ceea ce nu are sfârșit. Iubirea fără veșnicie se numește neliniște; veșnicia fără iubire se numește...

Europa și America în oglindă

După o zi plină în care am conferențiat la universitate, sunt, în sfârșit, singur. Mă gândesc: ce găsești în Europa și lipsește cu desăvârșire în America? Și, mai personal, ce mă atrage din America spre Europa și din Europa înapoi spre America? De obicei, se răspunde. Europa este cultură, rădăcini, tradiții. Acest răspuns este incomplet, unilateral, simplificat și incorect. Aș zice că în America...

Exercițiu de neuitare: F. F. Bruce

La 11 septembrie 1990 se stingea unul dintre cei mai mari bibliști ai lumii: F. F. Bruce. Născut la 12 octombrie 1910 în Scoția, unde și-a urmat o bună parte din studii, a ajuns în cele din urmă la Univeristatea din Viena unde a studiat inclusiv cu Paul Kretschmer, unul dintre marii specialiști în limbile indo-europene. După ce predă limba greacă câțiva ani, prima dată la Universitatea din...

Rugăciunea săptămânii (100)

Nu vreau, nu doresc să trăiesc mult. Vreau să trăiesc cu Tine. Mult, viu și nesfârșit ești Tu. Vino și fă voia Ta întru mine. Vino când vrei și când socotești Tu. Vino ca o adiere, ca o binecuvântare, dacă socotești astfel. Vino ca un fulger al încercării și arde-mi ființa, dacă crezi că așa trebuie. Știu că ceea ce va urma vizitei Tale, în orice fel ai veni, va fi ceea ce îmi doresc cel mai...

Dumnezeu, omul și urșii polari

Există o supraabundență de Tine, o, Doamne, răsuflarea mea, de aceea oamenii nu Te văd. Tu ești mult prea vădit, o, Doamne, suspinul meu, și de aceea atenția oamenilor e abătută de la Tine și îndreptată spre urșii polari, spre rarități aflate la distanță. Tu Îi slujești pe slujitorii Tăi prea mult, dulcea mea credincioșie, de aceea Tu ești supus disprețului. Tu Te ridici spre a aprinde soarele...

Ghiță Mocan

Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.