Iartă-ne Doamne că prea am cedat atunci când ar fi trebuit să rămânem neclintiți! Ne-a fost frică. Am ținut prea mult la imaginea noastră, am făcut pe înțelepții. Pe moment am uitat de Iosif și de Daniel, am uitat de exemplul suprem al Fiului Tău. Am crezut că va ieși bine, că oamenii vor aprecia gestul nostru. Abia acum realizăm că ne-am înșelat, ne-am amăgit pe noi înșine în mod lamentabil. Și...
Rugăciune (66)
O, Doamne, cum să las lucrurile din mână, când sunt atât de nesigur de ele? Am incertitudini cu privire la voia Ta, și sunt nesigur de mine însumi… Dar nu asta este problema, nu-i așa? Adevărul gol-goluț e că urăsc însăși ideea de a renunța. Ce vreau eu de fapt este să dețin controlul. Nu, am nevoie să dețin controlul. Asta e problema, nu-i așa? Mi-e teamă să renunț la control, mi-e teamă...
Rugăciune (64)
Scumpul meu Mântuitor, de ce mă tem oare de privirea Ta cercetătoare? Ce faci Tu e un examen al iubirii. Și totuși, mi-e teamă… mi-e teamă de ceea ce ar putea ieși la lumină. Chiar și așa, Te invit să mă cercetezi până în străfunduri, ca să mă pot cunoaște pe mine însumi – și pe Tine – mai plenar.
(Richard Foster)