Eticheta

Speranța

S

„Cred, Doamne! Ajută necredinței mele!”

Mai amețitoare vorbe nu s-au rostit niciodată, afară de: „Cred, Doamne! Ajută necredinței mele.” Despre care îmi spun că dacă din toată Biblia n-ar rămâne decât ele, ar fi dea ajuns pentru a dovedi esența divină a creștinismului. (…) E paradoxal, e însăși taina actului de credință prin efectul căruia și legăturile covalente ale codului genetic – numai misterul nu le lipsește! –...

OPTIMISM versus SPERANȚĂ

Optimismul și speranța sunt atitudini radical diferite. Optimismul înseamnă să ne așteptăm că lucrurile – vremea, relațiile interumane, economia, situația politică, și așa mai departe – se vor îmbunătăți. Speranța este să avem încredere că Dumnezeu Își va împlini făgăduințele față de noi într-un mod care ne conduce la adevărata libertate. Optimismul vorbește despre schimbări concrete...

Întrebarea săptămânii (26)

Dacă n-am fi prinși în plasa puzderiei de lucruri pe care ne propunem să le facem – de la cele mai mărunte (chiar și pentru a bea un pahar de apă e nevoie de un atom de voință și de iluzie) și până la cele mai mărețe – ce ne-ar ține atât de bine înfipți în „această coajă de pământ”? Gândul că am putea lăsa ceva în urma noastră? Ceva care „ar străbate secolele”? Care secole? Cele ce se...

Pribegie și speranță

Christian Friedrich Richter (1676-1711) a fost unul dintre cei mai mari scriitori ai creștinătății. Una dintre poeziile lui se inspiră din Col. 3.3-4 și descrie itinerarul creștinului pe pământ. Este o adevărată încurajare, o invitație la speranță și credință puternică în Dumnezeu. Să vă meargă la inimă! Pribegesc pe pământ, dar în ceruri trăiesc, Deși sunt plăpânzi, sub pavăza lumii. Au pace...

Spre Târgoviște via Tinca

În astă dupămasă, împreună cu soția, plecăm spre Târgoviște. Acolo ne așteaptă o Conferință de tineret organizată de Biserica Penticostală Efraim. În drum, preț de două ore, vom opri la Biserica Penticostală din Tinca unde este organizată o întâlnire cu copiii din bisericile evanghelice din zonă. Va fi o plăcere credem să fim alături de ei, mai cu seamă că și Carina (fiica noastră) ne însoțește...

Ghiță Mocan

Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.