Slavă Ție, Părinte, Fiule și Duhule Sfinte, Dumnezeire necircumscrisă, indivizibilă prin fire, Ție ne închinăm în Duhul Sfânt totți cei care avem Duhul Sfânt ca unii care L-au primit de la Tine și care văzând slava Lui nu iscodim curioși, ci în El vedem nenăscut pe Tatăl, născut pe Cuvântul Care iese din Tine; deci ne închinăm unei Treimi netăiate și necontopite într-o Unică Dumnezeire, stăpânire și putere.
(Simeon Noul Teolog)
Slavă Ție, Celui ce ai binevoit a Te face văzut nouă și a Te uni cu noi! Slavă Ție, Celui nevăzut prin fire și petru înseși puterile cerești, Care prin multa milă Te-ai descoperit și Te-ai făcut văzut nouă. Slavă Ție, Care ai nerostită milă față de noi și ai socotit lucru vrednic să locuiești și să umbli în noi prin pocăință!
(Simeon Noul Teolog)
Faptul de a vorbi sau a grăi despre Dumnezeu și a cerceta cele ale Lui și a face exprimabile cele inexprimabile și a arăta ca înțelese pentru toți cele neînțelese n-ar putea fi decât indiciul unui suflet îndrăzneț și cutezător. Și acest lucru îl pătimesc nu numai câți îndrăznesc să grăiască ceva de la ei înșiși despre Dumnezeu, ci și câți rostesc pe de rost și cercetează cu curiozitate cele grăite odinioară și așternute în scris împotriva ereticilor de către dumnezeieștii teologi, nu ca să rodească de aici un folos duhovnicesc, ci ca să fie admirați de către cei ce îi ascultă la banchete și reuniuni și să li se atribuie renumele de teologi.
Fragment din Discursuri teologice și etice (Scrieri I, Deisis, 2001), rostite cândva Simeon Noul Teolog.
Polemicile în jurul Treimii și a naturilor lui Hristos au împărțit lumea teologică în mai multe tabere. Una dintre ele era alcătuită din teologii impostori, cei care folosesc argumente din Scripturi sau din Părinții Bisericii, dar ele sunt doar un pretext. În realitate, ei vor să propage falsul și confuzia. Prin răsturnare, spusa lui Simeon vorbește despre atitudinea corectă a teologului. Acesta se apropie cu sfială de revelația scrisă și își pune mereu ideile pe cântarul just al Scripturii. Avem aici un simț al măsurii cu adevărat necesar inclusiv în vremurile noastre.
Spre deliciul îndrăgostiților de Scriptură și mai ales a celor care-și organizează bine viața, ofer mai jos două citate din Simeon Noul Teolog.
Vremea neguțătoriei pentru tot omul este acest timp al vieții de față; iar zilele acestei vieți sunt vădit rele pentru cei ce nu se folosesc bine de ele.
Ca orice mare gânditor, Simeon a fost preocupat de ireversibilitatea timpului. Orice am face, zilele trec asemenea unui râu ce curge spre mare. Nu putem stăvili scurgerea timpului, pentru că viața noastră se consumă în dimensiunea lui. Putem însă facem altceva: ne putem negocia bine zilele. Suntem într-un timp al negoțului, un timp în care putem cântări bine lucrurile. Tezaurul zilelor noastre poate fi irosit iremediabil, sau poate fi pierdut pe nesimțite. Nu există nici o pierdere mai mare decât pierderea de vreme. Să lași istoria să treacă pe lângă tine, iar tu să trăiești într-un haos pe dinăuntru.
Nimic altceva din toate celelalte nu este mai folositor sufletului care a ales să cugete la legea Domnului ziua și noaptea, decât cercetarea dumnezeieștilor Scripturi.
Subtilitatea propriei alegeri mă impresionează. Este vorba de persoana care a ales să cugete… Totul este, în utlimă instantă, o problemă de alegere (mai mult sau mai puțin conștientă). Așadar, pe fondul unei preocupări liber consimțite, creștinul adevărat își îndreaptă întreaga atenție asupra textului scriptural. Nimic nu-i poate oferi o zidire mai înaltă, nimic nu-l poate mulțumi mai mult. Orice alt material (scris sau oral) trece din capul locului pe o poziție secundară. Deplinătatea Cuvântului lui Dumnezeu trebuie să fie experimentată mereu și mereu.
Este interesant să vezi cum, de-a lungul secolelor, dragostea pentru Scriptură a făcut minuni. În singurătatea unei clipe, față în față cu textul sacru, oricare dintre noi se poate liniști. Mai mult, oricare poate primi noi puteri pentru a păși, sigur, înainte.
