Eticheta

sfaturi duhovnicești

s

Practica pietății private

Actul inițial al zilei, urmărind practica pietății private, este să oferi lui Dumnezeu toate gândurile, vorbele și faptele care vor umple acea zi, pentru ca totul să capete, în Isus Hristos, o valoare supranaturală și să-L slujească pe Dumnezeu sau cel puțin să-L preamărească într-un fel oarecare. Oferta tăcută își are valoare ei, fără îndoială, dar ea cere din partea celui dornic să progreseze...

Itinerarul sufletului: ÎNDUMNEZEIREA („extazul”)

Continuare de AICI, AICI, AICI și AICI: Prin urmare, acum sunt atras de Hristos… Acum m-am predat, întrucât mi-am lăsat viața mea, vederea mea, libertatea mea, înțelegerea mea, m-am făcut lucru care a căzut asupra lui Dumnezeu. Acum m-am predat Lui și El mă ia de mână și mă atrage și mă duce unde vrea El. Sunt prizonierul iubirii dumnezeiești… Singurul lucru pe care-l înțeleg e că...

Buna înțelegere în familie

Pentru că tot stăm pe-acasă, cu ai noștri, vă propun câteva rugăciuni de mare originalitate. Acestea aparțin lui Ioan de Kronstadt (1829-1908) și au fost publicate postum. Vă rog să remarcați umorul și franchețea acestui mare duhovnic, să apreciați capacitatea lui de introspecție. Lectură plăcută! Dă-mi, Doamne, să trăiesc în bună înțelegere cu membrii familiei mele! Dă-i, Doamne, soției mele...

Itinerarul sufletului: CONȘTIENTIZAREA („exilul”)

Când anume spune un suflet: „Trebuie să trăiesc o viață creștinească, trebuie să trăiesc ceva diferit”? Atunci când va fi dobândit deja sentimentul că e un suflet exilat, că e ceva respins și se găsește în afara locului său, în afara raiului, într-un exil, în afara limitelor care erau fixate pentru el însuși. Acest lucru înseamnă exilat. Când devine conștient de acest lucru și-și aduce aminte de...

Să nu ne facem iluzii!

Nu e o noutate: perioadele de încercare și spaimă nasc nu puține iluzii. În ce mă privește, aș vrea să identific doar câteva din registrul pur spiritual. De ce o fac? Din cauză că prea multe mesaje (cu argumente diferite) încearcă să ne convingă că acum (și doar acum!) se consumă toate cele importante în materie de credință. Acum ne schimbăm cum n-am mai făcut-o, acum ne înțelepțim cum n-am mai...

Tainele și frumusețea rugăciunii

Rugăciunea nu stă numai în repetarea unor cuvinte, ci în mișcări spre Ființa [dumnezeiască] țâșnind din adâncurile inteligenței. Meditând necontenit la ele, gândirea e din când în când transformată privindu-le plină de mirare, mișcările ei fiind unite cu Duhul, și Îl scrutează pe Dumnezeu îndeaproape în chip de nespus. Fericit cel care știe să stea necontenit la ușa Lui fiindcă nu va fi rușinat...

„Dominați tăcând, precum soarele!”

Toate acestea, când sunteți în mijlocul bisericii, explicați-le cu grijă și dezlegați-i ca de încălțăminte pe cei atrași de exemplul rău al căii aducătoare de moarte! Pe unii întoarceți-i de la adulter la cumințenie… Pe desfrânați instruiți-i, ca să nu fie pedepsiți pentru săvârșirea unei fapte nelegiuite înaintea lui Dumnezeu și înaintea oamenilor! Și după ce v-ați dat osteneala să-i...

Frumusețea Bisericii lui Hristos

Dumnezeu nu are pentru noi realitate decât în Dumnezeul-om Hristos, dar nici Hristos nu poate fi pentru noi real dacă rămâne doar o amintire istorică: trebuie să ni se reveleze nu numai din trecut, ci și din prezent; iar această revelație prezentă trebuie să fie independentă de limitarea noastră personală. O astfel de realitate a lui Hristos și a vieții Lui, independentă de limitarea noastră, ne...

Bunătățile iubirii

Căci ce chip al bunătăților nu are iubirea? Nu dă ea credința ca temelia cea dintâi, care încredințează pe cel ce o are despre existența lui Dumnezeu și a celor dumnezeiești și dăruiește mai mult decât ochiul, care privește la cele ce se arată simțurilor, cunoștința despre acelea celor ce le contemplă? Nu dă nădejdea, care face să subziste pentru ea binele care subzistă ca existență adevărată și...

Primăvara ca parabolă a harului

Ceea ce obișnuiește să facă puterea primăverii cu firea pământului face și harul cu sufletul prin curăție. Puterea primăverii face să odrăslească până și fragedele rădăcini care cresc prin văi, încălzind pământul ca focul un cazan, ca să scoată din el comorile de verdeață pe care Dumnezeu le-a sădit în firea pământului ca să se bucure făptura spre slava Lui. În același fel și harul pricinuiește...

Ghiță Mocan

Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.