Amintirea iubește jocul copiilor de-a v-ați ascunselea. Se pitește. Înainte de orice, se lasă ispitită de cuvintele frumoase și-i place să împodobească, adeseori fără să fie nevoie… Atunci când este asaltată de întrebări, amintirea se aseamănă unei cepe, care ar dori să fie decojită ca să scoată la iveală ceea ce stă scris acolo și poate fi citit literă cu literă: arareori lipsit de...
Continuare de AICI și AICI: În tot ce am scris, am scris despre tine; tot ce am făcut acolo, în scris, până la urmă, a fost să mă plâng pentru că nu am putut plânge pe umărul tău. Îmi luam un îndelung rămas bun și întârziam pe umărul tău… Dar cât de puțin a contat asta! Și n-ar fi meritat să vorbesc despre lucrurile astea dacă nu era chiar parte din vițaa mea, căci altfel ar fi trecut...
Christian Friedrich Richter (1676-1711) a fost unul dintre cei mai mari scriitori ai creștinătății. Una dintre poeziile lui se inspiră din Col. 3.3-4 și descrie itinerarul creștinului pe pământ. Este o adevărată încurajare, o invitație la speranță și credință puternică în Dumnezeu. Să vă meargă la inimă! Pribegesc pe pământ, dar în ceruri trăiesc, Deși sunt plăpânzi, sub pavăza lumii. Au pace...
Se pare că nu mă întorc acum, la bătrânețe, la amintirile din anii copilăriei doar dintr-o nevoie pe care o au toți vârstnicii, ci simt, de asemenea, că ar trebui să mă îndeletnicesc din nou, sub auspicii inversate, cu discutabila artă a povestitului, ca un fel de pedeapsă, și să ispășesc până la capăt. Povestitul presupune existența unor ascultători și cere din partea povestitorului un curaj pe...