Eticheta

scriitori francezi

s

Pământul și lecțiile lui

Pământul ne învață despre noi mai mult decât cărțile toate. Pentru că ni se împotrivește. Omul se descoperă pe el însuși când se măsoară cu obstacolul. Dar pentru a ajunge până la el are nevoie de o unealtă. Îi trebuie o rindea sau un plug. În tinda lui, țăranul smulge, încetul cu încetul, naturii unele taine, și adevărul pe care-l desprinde e universal. La fel și avionul, unealta liniilor...

Minunându-ne de atotputernicia lui Dumnezeu

Omul să contemple întreaga natură în toată grandoarea şi prestanţa sa: să-şi îndepărteze privirile de la lucrurile care-l înconjoară. Să privească strălucitoarea lumină ca o lampă eternă luminând universul; pământul să i se pară ca un punct faţă de acest uriaş cerc pe care astrul îl descrie şi să se minuneze că acest uriaş cerc nu e decât un punct extrem de neînsemnat faţă de cel pe care astrele...

În jurul camerei: fotoliul

Xavier de Maistre (1763-1852) scria în anul  1794 eseul Călătorie în jurul camere mele. Printr-un concurs nesăbuit de împrejurări, acesta fusese ținut în arest timp de șase săptămâni, pentru că parcipiase la un duel. În timpul acestei detenții, și-a luat răgazul unor reflecții aparent banale, însă – în cele din urmă – extrem de rodnice. Aflându-ne și noi în izolare în această...

„Dacă ai auzit vreodată pe cineva bârfind, îngroapă bârfa!”

Clevetirea – care e însăși glasul judecării – se lecuiește temeinic prin stăpânirea cugetelor, din care și vine judecata. Cugetele trebuie supravegheate și alungate mai înainte de a se urca în minte, de când bat la poarta inimii și a simțirii; să ne închidem, adică, ochii în fața greșelilor aproapelui, să ne astupăm urechile la orice grăire de rău despre el. Iar dacă, din nebăgare de seamă, prin...

O lecție de recunoștință

După ce a primit Premiul Nobel pentru Literatură, Albert Camus îi trimite o scrisoare emoționantă profesorului Louis Germain. Pe când Camus era doar un băiețandru, când nimeni nu întrezărea nimic din ce urma să fie, acest dascăl a intuit totul. A știut să „citească” bine în inima și-n mintea puștiului. I-a observat cu atenție inteligența, talentul și sârguința, iar apoi l-a încurajat cum a știut...

Telefonul precum ursulețul de pluș

Un telefon mobil! La început, nu-i prea vedeai utilitatea, dar, ca să nu pari depășită, te-ai lăsat tentată de un model foarte simplu, cu un abonament în care erau incluse serviciile de bază. În primele zile, te-ai surprins uneori sporovăind cam tare în restaurant, în tren sau pe terasele cafenelelor. E adevărat că era practic și liniștitor să poți vorbi oricând cu familia și cu prietenii. Ca...

Exercițiu de neuitare: Victor Hugo

La 26 februarie 1802 s-a născut poetul, dramaturgul, romancierul, politicianul și pictorul francez Victor Hugo. Publicul larg îl cunoaște mai ales după romanul Mizerabilii, dar și după frumoasele sale poezii. A fost cel de-al treilea copil al lui Joseph Hugo și Sophie Trebuchet. Potrivit biografilor săi, micuțul Victor s-a remarcat din copilărie printr-o inteligență aparte și o sensibilitate...

„Nu trăim într-o primăvară a istoriei”

Mărturia ce-o ofer mai jos îi aparține lui Jean d’Ormesson. La 88 de ani, marele scriitor francez, a publicat un roman autobiografic şi confesiv intitulat Un jour je m’en irai sans en avoir tout dit („Voi pleca într-o zi fără să fi spus totul”) (Robert Laffont, 2013). După cum veți observa, sinceritatea scriitorului este debordană. Felul candid în care-și așterne amintirile, pertinența analizei...

„Nu am avut timp să vă spun că sunt fericită”

Nu fiți supărați pe mine că nu am avut timp să vă spun că sunt fericită, dar trebuie să înțelegeți că nu mai am 18 ani și ideea de a mă căsători nu e suficientă ca să-mi pierd capul de tot. Sunt foarte fericită, sunt sigură, dar nu mă gândesc la căsătorie toată ziua. Mai sunt și celelalte ale vieții, toate suferințele cumplite ale oamenilor, vremurile grele pe care le trăim și, mai ales...

Ghiță Mocan

Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.