Eticheta

scriitori contemporani

s

Trup și suflet

În micul trup omenesc (a spus Hristofor), asemeni soarelui într-o picătură de apă, se reflectă nemărginita înţelepciune a lui Dumnezeu. Fiecare organ a fost gândit până în cel din urmă detaliu. Inima, de pildă, hrăneşte tot corpul cu sânge, şi în ea, cum se spune, sunt concentrate simţămintele noastre, uite de ce este ea apărată cu nădejde de coaste. Dinţii mărunţesc şi de-asta sunt din os tare...

Pești, păsări și învățămintele lor

Şi dacă stai să te gândeşti, păsările, peştii şi jivinele seamănă în multe privinţe cu oamenii. În asta constă, vezi tu, unitatea noastră absolută. Noi învăţăm unul de la altul. (…) Există, printre altele, şi un peşte miriapod. De ce culoare e piatra pe lângă care înoată, de culoarea aceea se face şi el: de e albă – alb, de e verde – verde. Aşa sunt, copile, şi unii oameni: cu creştinii...

Despre transconfesionalismul nostru cel de toate zilele

Romancierul Ioan T. Morar ne surprinde cu o carte neaoșă. N-am citit-o, însă se află pe lista mea de așteptare. Cred că trebuie să-i apreciem curajul. Multiconfesionalismul autohton le-a rămas străin prozatorilor noștri, interesați de alte picanterii mai suculente. În acest mediu literar, Sărbătoarea Corturilor spune o poveste de care aveam nevoie. Personajul ei principal – Samuel – parcurge un...

Bradul cu munții lui cu tot…

Lipsa de ospitalitate a muntelui mă seduce: te primește alungându-te, te obligă să-i înfrunți prăpăstiile adânci, duritatea minerală a crestelor, pacea înșelătoare a ghețarilor. Iar, când o pornesc către vârf, împuns de o spaimă pe cât de grețoasă, pe atât de savuroasă, o fac în speranța că, la întoarcere, îmi voi regăsi tovarășul – bradul. Pentru mine, el va vorbi întotdeauna de parcă ar...

Întrebarea săptămânii (33)

Este pregătită umanitatea pentru o transformare a conștiinței, o înflorire interioară atât de radicală și profundă încât, în comparație cu ea, florile oricât de frumoase ar fi fiind, nu sunt decât o palidă reflexie? Pot ființele umane să-și piardă densitatea minților lor condiționate, pentru a deveni asemenea cristalelor și pietrelor prețioase, ca să spunem așa, transparente față de lumina...

Ghiță Mocan

Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.