Afară bate vântul și plouă ne-ncetat în stoluri zboară corbii ce mult noroi e-n sat; iar prin orașe ploaia din streșini plânge greu, așa când fac păcate, aș vrea să plâng și eu. Ies apele, duc poduri, pustiu e pe hotar e ziua tot mai mică și soare-i tot mai rar… Mi-e silă de noroaie, mi-e frică de păcat… ajută-mă Isuse și ține-mă curat! Ferește-mă de rău, fă-mi sufletul...