Prin strălucirea luminoasă a feței Domnului, apărută pe munte, de trei ori fericiți apostolii au fost călăuziți tainic, în chip negrăit și necunoscut, spre puterea și slava lui Dumnezeu de toate făpturile necuprinsă, învățând că lumina ce s-a arătat simțurilor lor e simbolul ascunzimii nearătate. Căci precum aici raza luminii făcute biruiește lucrarea ochilor, rămânând neîncăpută de ei, așa și...
Din momentul împărțirii imperiului de către Dioclețian, Europa a intrat într-o stare de tranziție. Ieșea din etapa unui litoral mediteranean, în cea mai mare parte unit și care își avea centrul la Roma, și se apropia de una a loialităților împărțite între posesiunile sale occidentale și orientale. Această falie avea să persiste mult timp după dispariția Imperiului Roman. Existau și alte diviziuni...
Vai, de ce nu mi-ați spus, de ce nu mi-ați spus Cã pe spatele meu adineaori călărea chiar Isus Aș fi mers mai țanțoș, ridicând copita’n sus Și ce lin, fără să sar, L-aș fi dus! De unde era eu să știu Că port în spate asemenea Fiu? Tare m’am mirat văzând haine’ntinse să le trec, Bãnuiam că-s pentru mine, pentru falnice urechi! Vai mie, nemernic ce-am fost și sec! Fala mă facu să...
Dacă o femeie avusese un rol atât de important în decăderea neamului omenesc, de ce oare nu ar putea tot o femeie să aibă un rol la fel de important în restaurarea omenirii? Dacă existase un Paradis pierdut în care se celebrase prima căsătorie a bărbatului cu femeia, de ce oare nu s-ar putea da un nou Paradis în care să se celebreze căsătoria lui Dumnezeu cu omul? La împlinirea timpul, un înger...
Hristos pune prin botezul Său temelia botezului nostru, sau e Cel dintâi care dă ca om acest sens botezului lui Ioan. Nașterea prin botez restabilește pe om în starea primordială, pe care ar fi menținut-o Adam și ar fi moștenit-o urmașii săi, dacă n-ar fi căzut în păcatul originar. (…) Fără să Se facă El însuși păcătos printr-o naștere întru totul identică cu a noastră, El ia răspunderea...
Nici o sărbătoare nu poate fi trăită doar în ziua aferentă ei. Vechiul Testament ne învață – prin porunca lui Dumnezeu – că evreii nu-și puteau ține sărbătorile decât anticipându-le inițial și apoi savurându-le copios. Astfel, înainte cu câteva zile se cerea o anumită pregătire, așa cum în urmă cu câteva zile se cerea o nostalgiere a sărbătorii. Creștinismul timpuriu a aplicat aceeași...
Gerhard Maier, analizând prima arătare a lui Hristos, potrivit Ioan 20.1-10, numește acea dimineață: cea mai ciudată din istorie. De ce? Pentru că a fost o dimineață a DEZAMĂGIRII, apoi a NEDUMERIRII și, în cele din urmă, o dimineață a primei presimțiri a CREDINȚEI. Întâi e valea, apoi piscul cel înalt și maiestuos. Întâi e agonia, apoi vindecarea și vitalitatea. Maria Magdalena parcurge, în...
La 31 octombrie 1517, Martin Luther țintuia cele 95 de teze pe ușa catedralei din Wittenberg. Scrise în limba latină, ele chemau la dezbatere asupra validității indulgențelor promovate în Biserica Romano Catolică. Până azi luteranii sărbătoresc această zi considerând-o, pe bună dreptate, Ziua Reformei. Alegerea zilei de 31 octombrie n-a fost deloc întâmplătoare. Catolicismul serba în duminica...
Așa suna chemarea Hristosului cel Înviat. Era o chemare pentru cei șapte ucenici. Erau împreună pentru că aveau aceeași îndeletnicire, pentru că proveneau din acea zonă. Argumente atât de omenești adunau laolaltă micul grup de discipoli. Acțiunea se consumă la Marea Tiberiadei, acel lac atât de drag inimii lor, de care li se leagă existența și speranțele. O serie de antiteze ni se deschid citind...
Paștele se apropie. Cea din urmă săptămână, care nu va mai avea sfârșit, e gata să înceapă. (…) Și începe coborârea în lumina soarelui și a slavei, printre crengile proaspăt tăiate, în mijlocul cântărilor bunelor nădejdi. (…) Cerul, larg deschis către zarea zărilor, era de-o albăstrime nelumească: văzduh smălțat cu crini, sclipitor și înviorător ca făgăduința ochiului lui Dumnezeu. Stelele nu se...